Coduri roșii, portocalii, galbene… Zăpadă abundentă, viscol, ger. Nimeni nu se poate lupta cu furia naturii. Iar când ești condiționat de climă pentru a putea face o pregătire eficientă la o echipă de fotbal, nu cred că se poate pune problema de a face antrenamente pe astfel de vreme. Bineînțeles, nu doar România este afectată de această iarnă cruntă, însă problemele de infrastructură, combinate cu nevoia echipelor, tot mai stringentă, de a face economii, afectează în mare parte tocmai acest proces de pregătire precompetițională.

La echipele de primă ligă, situația este ceva mai clară, bugetele incluzând și cel puțin un cantonament în această perioadă, într-o țară a cărei climă să permită respectarea etapizării pregătirii, în toate formele ei. Probabil cel mai inspirat antrenor a fost Gigi Mulțescu, care a reunit echipa foarte devreme (sau nu atât de devreme, ținând cont de data primei etape din sezonul de primăvară, 4 februarie), experimentatul antrenor făcând în țară o foarte scurtă perioadă antrenamente de readaptare și prevenție, după care ducând echipa în Malta, iar pe 7 ianuarie, când alte echipe nici nu se adunaseră, CSU Craiova juca deja primul amical al iernii, unul deloc ușor, împotriva Fortunei Dusseldorf. Rămâne de văzut dacă această strategie va fi una de succes, campionatul rămânând foarte deschis în cea de-a doua parte a sa.

Chiar dacă discutăm doar pe repere mai largi, nu avem cum să nu ne gândim la soarta echipelor din eșaloanele inferioare în acest anotimp. Majoritatea și-au amânat data de reunire, într-o decizie absolut normală pe aceste condiții climaterice. Și dacă majoritatea echipelor de primă ligă își permit stagii de pregătire în străinătate, în liga a doua cred că putem număra pe degetele de la o mână cluburile care au stabilite cantonamente în zone cu climă propice și cu terenuri bune. Iar acele cluburi sunt cele care își propun promovarea. Dar celelalte? Celelalte se vor antrena, cum au făcut-o și în anii precedenți, prin nămeți, pe terenuri înghețate sau în cel mai bun caz, sintetice, și, din când în când, prin săli de forță. Ori, în astfel de condiții, nu ai cum să parcurgi toate etapele unui proces de pregătire, cu atât mai puțin să îmbini toate aspectele unei pregătiri fizice eficiente. Și să nu uităm poate ce este mai important: riscul crescut de accidentări și uzura la care sunt supuși jucătorii în momentul în care se antrenează în condiții improprii. Știu. și eu am fost obligat să fac astfel de compromisuri, nu odată din păcate, însă am încercat să echilibrez mereu balanța, reducând mereu din volum și chiar din intensitate. Dar, în aceste condiții, este evident că nu avem cum să ajungem la parametrii fizici optimi, mai ales că partea specifică este imposibil de lucrat pe zăpadă sau gheață.

Și iată cum totul se raportează, și în fotbal, la bani. Ai bani, poți fugi de iarna din România în Antalya, în Cipru, în Spania, Italia, Malta. Ai bani, îți poți construi o bază de pregătire care să asigure antrenorilor și jucătorilor toate condițiile de a munci cât mai bine și eficient. Ai bani, poți aduce jucători de calitate, care să ridice nivelul valoric al echipei tale. Nu ai bani? Te zbați ca să supraviețuiești…

Ar fi foarte mult de spus legat de acest aspect, al pregătirii de iarnă prin zăpezi, prin friguri, sau pe terenuri înghețate. Nu e cazul să ne întoarcem în timp! Fotbalul profesionist nu se poate practica iarna…