Vlăduț Munteanu (născut pe 11 martie 1990, originar din Făgăraș) joacă de câțiva ani în eșaloanele inferioare ale Germaniei, de două sezoane fiind la TSV Berg (Liga a 6-a). „Nivelul este semiprofesionist, condițiile sunt excelente”, spune mijlocașul, plecat din România în 2017, după falimentul lui FC Brașov.

Primul contact cu fotbalul german l-a avut cu TSB Ravensburg, bifând imediat o promovare: „Acolo m-am adaptat cu ce este aici, m-a ajutat colectivul de atunci, un grup extraordinar. În viața de zi cu zi a fost mai greu, ești nevoit să și lucrezi în paralel, oboseala te stoarce și fizic și psihic”.

Acasă a jucat în toate ligile și crede că echipa sa din prezent, axată mai mult pe pregătire fizică decât pe tactică, ar fi una de pluton în Liga a 3-a românească.

Fotbalul în vremuri de pandemie… „Situația nu a fost și nu e deloc înspăimântătoare, din contră! Am avut săptămâni bune de pregătire în vară, iar apoi am început un campionat greu. Totul s-a oprit, din nou, în noiembrie, dar nu cred că mai putem vorbi de acel «Stop» total din primăvară. Se va relua campionatul în februarie, renunțându-se la jocurile din retur și intrându-se, la finalul turului, în playoff și playout. Nu mai e timp sa fie dus tot sezonul ca în vremuri normale, dar spre deosebire de cel trecut, acesta se va finaliza. Suntem pe locul doi, aștetptăm să se reia campionatul și vrem să promovăm. La început, în martie-aprilie, când toată lumea a stat în loc, au fost restricții ca peste tot, dar nu a fost nevoie să mă izolez total. Mi-am continuat activitățile obișnuite. Cel mai dificil a fost faptul că a trebuit să mă pregătesc doar individual și doar în aer liber, pentru că erau închise sălile de forță”.

Gânduri pentru Liechtenstein, dar și pentru acasă. Într-o discuție cu Vlăduț, l-am prins în Liechtenstein, pentru un joc amical. L-a impresionat locul, cu „frumusețile lui, liniștea, viața socială, corectitudinea, infrastructura, plăcerea de a te bucura de fotbal. Din ce mi-am dat seama, acolo chiar simți că ești fotbalist, în ciuda faptului că nivelul sportiv nu se ridică la cele mai înalte așteptări”. Nu e rău deloc nici în Germania, acolo unde trăiește, situația financiară și condițiile fiind fără reproș. „Pentru aceste lucruri aș mai rămâne, însă gândul pe care îl am este să mă întorc acasă!”.

Speră ca Brașovul și Făgărașul să iasă din conul de umbră în care se află. Inevitabil, vorbește și despre fotbalul de acasă, din Brașov și Făgăraș, sperând la vremuri mai bune pentru ambele. „Din păcate sunt orgolii mari care dăunează jocului sportiv. Sper ca la un moment dat, la Brașov toată lumea să pună umărul pentru ca acel brand, FC Brașov, să reapară în prim plan și să fie gestionat de oameni capabili. Timpul le va rezolva pe toate! Până atunci, le urez succes și celor de la SR și Coronei, să aibă un parcurs cât mai bun și să nu țină mereu cont de fair-play! 🙂 La Făgăraș, suntem într-un con de umbră de mult timp, la seniori. Ne mândrim mai mult cu echipa de handbal masculin, în Liga Națională. Grupele de copii și juniori, însă, am văzut că sunt promițătoare și au rezultate”.

„Îmi este dor de tot, dar prețuiesc fiecare moment din prezent!”

Se bucură de ce trăiește în prezent, dar simte zi de zi nostalgia vremurilor când juca în țară. „Îmi este dor de atmosfera grupului, creată la fiecare antreament și după fiecare meci. Îmi este dor de meciurile în nocturnă, de fanii pătimași, de susținerea lor. Ba chiar și de înjurăturile pe care le primeam! 😀 Îmi este dor de tot, că anii trec repede și din păcate nu poți opri timpul, dar și așa, mă bucur de fiecare clipă și prețuiesc fiecare moment de viață!”.

Nitramonia Făgăraş, Gloria Bistriţa, Unirea Tărlungeni, Corona Braşov, CSM Rîmnicu Vâlcea și FC Braşov sunt echipele pentru care Vlăduț a jucat în țară.