Cariera mea de fotbalist nu a fost una spectaculoasă, pentru unii nici măcar interesantă. Nu știu dacă aș fi putut realiza mai multe, nu gândesc după principiul „ce ar fi fost dacă…”, știu că acea accidentare mi-a pus capăt parcursului meu la nivel înalt în România, însă nu am regrete. Știu că toate realizările mele ca fotbalist au venit în urma sutelor de ore de muncă, nu am avut niciodată un talent ieșit din comun, însă am compensat mereu cu ambiția de a-mi realiza visul… Am reușit să joc la echipe importante, și sper ca și în meseria de antrenor să am un cuvânt de spus în viitorul apropiat.

Fotbalul, în genere, oferă multe satisfacții.  Cea mai mare este legată de interacțiunea constantă cu colegii, de crearea de legături sufletești. De-a lungul anilor, am avut șansa să cunosc oameni deosebiți în vestiarele în care am intrat, oameni de la care am avut ce învăța, oameni care mi-au devenit dragi. M-am gândit ca, prin intermediul acestui blog, să vă fac cunoștință cu câțiva dintre ei, sper eu, într-un mod care să vă facă să regăsiți aspecte cât mai interesante, iar primul articol, dintr-o serie care sper să fie cât mai lungă, va fi un dialog cu fostul meu coleg de la FC Brașov și Unirea Urziceni, prietenul meu Marius Onofraș. Zilele următoare.