„Cojile” sportive și scuza perfectă a virusului

„A venit această situație și ne afectează pe toți, asta e limpede! Dar unii profită de ea pentru a-și ascunde nepriceperea sau pentru a masca o stare în care oricum cluburile pe care le conduc se aflau. Spun de ani de zile că sportul românesc trăiește «cu masca de oxigen pe față». Astfel, unii se folosesc de această criză pentru a lua măsuri pe care poate ar fi trebuit să le ia oricum!”. Descrierea îi aparține lui Dumitru Costin, lider al Blocului Național Sindical și ne-a oferit-o cu prilejul unei discuții pe tema șomajului tehnic în fotbal, redată într-un alt articol al „Pipetei”. Liderul sindical consideră că există destule entități sportive care seamănă cu niște „coji” din punct de vedere financiar. Iar șefii lor au găsit un bun prilej de a lua decizii pe care altfel nu le-ar fi putut justifica.

Pretext bun…

Pornim de la această descriere și ne permitem să dezvoltăm două idei. Prima – scuza ideală a virusului pentru a „tăia în carne vie” din salarii și alte cheltuieli, a doua – o scuză la fel de bună pentru a nu mai termina acest sezon.

Scuzele sunt chiar bune. În primul caz, pentru că mult trâmbițata criză economică ce se anunță în urma pandemiei va lăsa urme adânci. Așadar, sunt ABSOLUT FIREȘTI prudența și reechilibrarea bugetului unui club pentru noua realitate. În al doilea caz, pentru că ESTE RISCANT să reiei competițiile în acest moment, unul în care guvernele abia fac pași timizi de relaxare a măsurilor de izolare.

Dar făcând un exercițiu de imaginație, dacă n-am fi fost loviți de situația actuală, „clubul X” din „Liga Y ar fi avut, probabil, aceleași probleme în a-și plăti jucătorii…sau chiar în a-și duce la bun sfârșit orgnizarea finalului de sezon 2019-2020. Așa a fost, poate, și în urmă cu un an și în urmă cu cinci.

Mergând pe aceeași idee, „domnul Popescu”, președinte al „clubului Z” din „Liga W” s-a trezit în luna martie pe o poziție favorabilă. Stând apoi în casă cu săptămânile, a prins gustul unei victorii la care, poate, nu ar fi sperat dacă etapele ar fi mers înainte. Sau măcar n-ar fi fost sigur de ea. Și dacă forul sub tutela căruia activează ajunge la concluzia că așa trebuie încheiat actualul sezon, ESTE ABSOLUT NORMAL, într-o situație de criză cum n-a fost de multă vreme.

Nimic nu mai seamănă cu planul inițial, orice decizie referitoare la competiții are logica ei

  • Sunt ligi (în special primele eșaloane din destule țări) unde încă se trage de ideea disputării tuturor meciurilor rămase. Pierderile financiare mari sunt motivul și se speră că la un moment dat se va putea juca în condiții de siguranță, cu asumarea „împingerii” startului sezonului viitor. Pe principiul „dacă reușim să reducem pierderile, cu atât mai bine!”.
  • Sunt ligi (cele inferioare, în principal), în cazul cărora acest efort pare că n-ar merita și se caută „înghețarea” lor, cu măsuri care să nedreptățească pe cât mai puțini.
  • Sunt și variante „de mijloc”, cu playoff-uri scurte pentru rezolvarea situațiilor „la limită”.

Toate conceptele sunt cât se poate de logice, până la urmă fiecare situație trebuie judecată în parte. Nimic nu mai e la fel cu ceea ce fusese programat în vara trecută și trebuie găsite soluțiile cele mai bune pentru a depăși criza.

Să fim sinceri, însă!

Unde vreau să ajung? La modul în care prezentăm, unii dintre noi, problema. Pentru că mulți dintre cei preocupați de siguranță și sănătate la această oră afirmă că „trebuie să lăsăm totul așa și să o luăm de la capăt mai la toamnă, când TOTUL VA FI BINE!”. De unde știm când va fi bine…? Dacă li se propune ca după „îngheț” să se plece la drum exact din punctul unde rămăsesem, strâmbă din nas. Precizez că aceasta este o variantă care NU POATE FI LUATĂ ÎN CALCUL DUPĂ NICIO LOGICĂ SPORTIVĂ. E DOAR EXEMPLUL prin care vreau să sublinez concluzia gândurilor transpuse în acest text: Poate ar fi în regulă să înlocuim „Nu ne mai pasă de fotbal! Altele sunt prioritățile!”, „Dacă un jucător va fi infectat, toată echipa, tot campionatul vor intra în carantină” și alte formule deja celebre la această oră, care dau foarte bine…cu „Asta e! Nu e vina nimănui că s-a abătut treaba asta peste omenire! Pe mine m-a prins într-o poziție favorabilă și îmi convine (sau îmi convine că e prins pe picior greșit «prietenul» Cutare)!”. Sau dacă nu putem să o spunem, să lăsăm tăcerea „să vorbească”… 🙂

Pentru că multora le pasă în continuare de fotbal. Pentru că mulți vor să revină „în iarbă”, dar în condițiile avantajoase lor, oferite de conjuctura actuală.

Personal nu îmi doresc reluarea campionatelor în grabă, ci doar atunci când această siguranță mult discutată e la un nivel cât mai ridicat și acceptat drept suficient de către autorități. Dar există posibilitatea ca acel „dacă un jucător este infectat…” să fie prezentă și în iulie 2021 (spre exemplu). În acel moment, dacă s-o juca fotbal, poate ar fi civilizat să rămână voluntar în afara stadioanelor cei preocupați acum fals de „sănătate și siguranță”. Există această posibilitate oricând: dacă ei vor, să meargă alții să joace, să se uite…și să „se infecteze”, iar eu să stau acasă!

PS. Pericolul adus de coronavirus este unul cât se poate de real și sunt destui oameni care, dacă îl vor simți și peste un timp îndelungat, vor evita anumite riscuri, unul dintre ele fiind prezența pe stadion. Rândurile de mai sus sunt despre acei „Popescu” (președinte, antrenor, jucător, suporter…) care pasează „cu manta” în această perioadă și care ar reveni și mâine la fotbal, dar cu avantajele mai sus menționate „în traistă”. Sau în septembrie, să mai treacă ceva timp fără cheltuieli…

Dumitru Costin: „Am avut încercări de schimbare a cadrului legislativ…

Revenind la Dumitru Costin, acesta compară situația sportului românesc de azi cu cea de dinainte de 1989. „Cu 90% susținere din bani publici și prea puțină susținere din mediul privat. Exact ca înainte de «Revoluție», dar măcar atunci erau condiții mult mai stricte ce trebuiau îndeplinite pentru a accesa bani de la stat!”.

Din poziția pe care o are, liderul BNS a încercat în ultimii ani diverse demersuri pentru ca fondul legislativ să poată fi schimbat pentru a face mai ușoară finanțarea sportului din privat. „În 2016 am muncit 6 luni, între 4 și 6 ore zilnic, la un pachet de modificări. Doamna Elisabetă Lipă era ministru, iar doamna Narcisa Lecușanu secretar de stat. Au venit alegerile și măsurile nu au mai fost luate. Următoarele guverne au avut deschidere către sport, dar mai mult pentru înlesnirea finanțării publice. Așa a venit acea lege cu 5% din bugetele locale, unde am insistat ca din suma care vine din această zonă, să existe obligativitatea redirecționării a 40% din ea către copii și juniori. Nu s-a dorit acest lucru, probabil. Am insistat pentru crearea unui Registru Național al Entităților Sportive, unde să se regăsească toți sportivii legitimați din țară. Nici asta nu s-a vrut, pentru că unii pot jongla cu legitimările, tot în scopul de a obține fonduri”.

„… și se întrevede și o «luminiță»!”

Totuși, se întrvede și o „luminiță” după toate acestea. „Am lucrat cu echipa mea, în vara anului 2019, la o fișă de proiect, care a ajuns la acea vreme pe masa Guvernului. Presupune formarea unei echipe care, după un an, să aducă modificări pe model european la Legea Sportului, Legea Educației (pentru sportul școlar și universitar), Legea Sponsorizării și în alte zone, modificări care să ducă sportul românesc cu un pas mai aproape de cel adevărat! Am găsit deschidere la noul Ministru al Sportului, Ionuț Stroe, iar după ce această pauză se va sfârși, sperăm să înainteze și aceste lucruri!”, a încheiat Dumitru Costin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s