Martie 2020. Luna în care naționala României ar fi beneficiat de noul sistem impus de UEFA și ar fi fost angrenată într-un turneu de baraj pentru accederea la Campionatul European.

Martie 2020. Luna care va rămâne în istorie ca fiind luna în care omenirea a fost obligată „să își ia pauză”. Epidemia izbucnită în decembrie 2019 în Wuhan, China (atât de departe, nu?), părea doar o știre pe care o auzim în fundal, fără să realizăm, de fapt, cât de aproape suntem de momentul în care rutina zilnică a tuturor va fi iremediabil schimbată. Iar clipa în care OMS a declarat, oficial, pandemie, ne-a făcut să înțelegem gravitatea situației.

Nu scriu aceste rânduri ca să fac un articol de opinie despre situația fără precedent creată de virusul SARS-cov-2, care provoacă boala Covid-19. Aș fi patetic, sunt atâția oameni competenți care sunt în măsură să facă asta. Scriu acum, pentru că, în aceste momente, trebuie să fim optimiști că societatea noastră va reintra, curând, într-o normalitate, și odată cu societatea, și fotbalul. Blocajul impus de autorități pentru a stopa extinderea îmbolnăvirii populației afectează și fenomenul fotbalistic, iar știrile care consemnează infectări printre fotbaliști, antrenori, oficiali, nu sunt deloc puține. Prioritară acum este sănătatea, nu încape discuție, tocmai de aceea aceste măsuri de carantină, de stopare a competițiilor, sunt absolut normale. Decizia istorică a UEFA, de amânare a Campionatului European, a venit ca o consecință firească a tabloului global, dar și pentru a permite federațiilor să își organizeze reluarea competițiilor. De aceea trebuie să fim încrezători că fotbalul „se va ridica din pat” curând, cu forțe proaspete, iar foamea suporterilor va fi pe măsură, după atâta izolare și distanțare socială!

Nu au trecut multe zile de la decizia de suspendare a competițiilor fotbalistice din România, dar, de atunci, au fost multe discuții legate de modalitatea de încheiere a actualului sezon, în care trebuie să primeze, obligatoriu, meritul sportiv. S-au luat în calcul multe variante, toate cu un anumit suport logic, însă e clar că totul se va decide în funcție de evoluția epidemiei din țara noastră. Din acest punct de vedere, lucrurile nu sunt deloc încurajatoare, specialiștii afirmând că vârful epidemiei va fi undeva către finalul lunii aprilie, acest aspect fiind influențat, în mare măsură, de valurile de cetățeni repatriați din țările occidentale, multe dintre ele considerate ca fiind zone roșii ale epidemiei. În acest context, probabil starea de urgență va fi prelungită cu încă 30 de zile, situație care ar împiedica echipele să se antreneze și ar amâna o eventuală decizie legată de reluarea (sau nu…) a actualului sezon. Indiferent de varianta aleasă, vom intra din nou în normalitate, și ne vom putea bucura de atmosfera unică de pe stadioane!

Cred că nimeni nu își dorește să treacă printr-o asemenea perioadă, în care, pe lângă pericolul provocat de epidemie, trebuie să facem planuri din mers, să ne reconfigurăm prioritățile și să ne menținem tonusul la un nivel care să ne permită o reintrare facilă în normalitate. Putem vorbi de așa ceva la un fotbalist profesionist? Este o situație atipică, ce presupune soluții atipice. Cu siguranță, cei care vor reuși să rămână conectați la meseria lor se vor readapta mult mai ușor la ritmul normal al vieții de fotbalist profesionist. Antrenorii vor da un examen important după această perioadă de pauză forțată, mai ales cei care au de dat lupte importante pentru atingerea obiectivului clubului. Iar suporterii vor înțelege, probabil, că mai presus de forma sportivă a jucătorilor este faptul că mingea se rostogolește în iarbă!

Să ne auzim cu bine, sănătoși, și să ne revedem acolo unde ne este cel mai drag. Pe stadioane!!!