Motivația care te face să spui „Pot mai mult…vreau mai mult”

Pentru a te ridica la un alt nivel, trebuie să abandonezi felul tău vechi de a fi. Schimbarea pe care și-o dorește fiecare, vine foarte greu, este incomodă, și prețul pe care trebuie să-l plătim este mult prea mare pentru a-i accepta termenii de negociere. Oamenii sunt ființe dependente de obiceiuri. Noi suntem creatori și urmăritori de obiceiuri. Când facem ceva, facem pentru că suntem motivați, fiindcă avem o nevoie, sau când acestea lipsesc, fiindcă așa ne-am obișnuit. Cum spargem însă aceste obiceiuri care ne țin la un nivel inferior?

Cum se schimbă oamenii?
Psihologii consideră că nu poți schimba o persoană, dacă aceasta nu își dorește schimbarea. Am observat că anumite persoane amână luarea deciziei de schimbare până ajung la un punct limită de criză: diagnosticul unui medic, decizie șoc din partea echipei sale, o accidentare, pierderea unui prieten drag, o serie de înfrângeri etc. În acel punct limită de criză există un dialog interior pe care individul îl poartă cu sine: ”gata, de azi înainte nu mai fac asta!” În funcție de gravitatea suferinței emoționale sau fizice resimțite, și de memoria acesteia în conștiința sa, sportivul va respecta mai mult sau mai puțin hotărârea luată.

O altă cauză a schimbării este pedeapsa sau recompensa. Pentru ca pedeapsa să funcționeze, însă, trebuie să fie o condiționare permanentă între fapta pe care o vrei ”dezactivată” și pedeapsa ei. La fel, trebuie să existe o condiționare permanentă între fapta pe care o vrei ”activată” sau ”întărită” și recompensa ei. Problema motivației extrinseci (pedeapsă, recompensă) este că aceasta cere întăritori (pedepse și recompense) la nivel tot mai ridicat. Dacă azi recompensez o acțiune pe care o doresc întărită cu, să zicem 100 de euro, peste câteva zile, va trebui să plusez cu câțiva euro pentru a produce același răspuns. Principiul este valabil în orice adicție. La început, o țigară te face să te simți mai bine, apoi ai nevoie de un pachet întreg pentru a produce același efect. Principiul psihologic este următorul: cu ce atragi, cu aceea trebuie șă menții (dar la nivele superioare de intensitate).

49029549_10156972811632164_2020278201435029504_n

Pasiunea este un alt factor motivațional, intrinsec, de durată mare, dar, care poate fi extrem de ușor distrusă, prin experiențe negative (înfrângeri, certuri, traume) sau chiar și prin recompense pozitive. De exemplu, s-a făcut un experiment cu un grup de copii pasionați de desen, care frecventau cercul de desen din localitate. In fiecare zi petreceau câte două, trei ore desenând planșele pe care și le doreau. La un moment dat, vine un psiholog și le oferă 100 de euro pentru planșa desenată. Copiii veseli, au acceptat, și au spus: ”ce fain, 100 de euro e mai mult decât nimic, mie oricum îmi place să desenez”. Până aici, totul este perfect, copiii au primit un cadou în plus, dincolo de cel al investirii lor în pasiunea pentru desen. A doua zi, psihologul le oferă înainte de începerea activității următoarea provocare: ”nu mai am decât 10 euro pentru planșa voastră, cine vrea să deseneze ceva frumos?” De această dată, copiii au negociat intens cu ei înșiși, și au raționalizat cam în felul următor: ”10 euro e mai puțin decât 100, dar mai mult decât nimic, oricum mie îmi place să desenez”. După cum vedeți, motivația lor este în continuare, plăcerea de a desena, așa că au acceptat. Ai zice, că totul este în regulă, însă după aproximativ 20 de minute, primii copii au ridicat mâinile spunând că au terminat desenul și că își doresc recompensa. Primele efecte vizibile asupra comportamentului lor sunt cele legate de etica muncii, dorința de a da totul, investirea în activitatea lor cu ceea ce au ei cel mai de preț, pasiunea și dedicarea. A treia zi, psihologul revine la cercul de desen și le cere să deseneze, dar fără nici o recompensă: de data aceasta, copiii au afirmat că ”mie nu mai îmi place să desenez”! Ne trebuie doar două zile ca să
distrugem o pasiune oferind recompense externe pozitive. Când avem de-a face cu pasiunea, la fel ca în sport, aceasta cere investiții motivaționale la nivele superioare, adică, dacă voi câștiga competiția, voi juca cu x sau y, dacă mă pregătesc intens, voi fi mai bun, voi reuși mai multe, etc.

Banii, aprecierile, recompensele pot distrage atenția dinspre autodepășire, perfectibilitate, creștere, și apoi când rezultatele întârzie să apară, sportivul își pierde pasiunea (motivația).
Rolul recompenselor externe este de a întări acele acțiuni care nu produc plăcere (a săpa un șanț, a te sacrifica) pentru o cauză. De aceea, dacă nu putem plusa premii tot mai mari pentru a schimba comportamentul, cred ca este necesar sa plusăm recompense care să țină de promovarea sportivului, de a-l ajuta să crească și mai mult (echipament îmbunătățit, echipa superioară, bani mai mulți pentru turnee, bani pentru recuperare și refacere, etc).

Cea mai mare schimbare în viața mea a început în clasa a XI a când mi-am dat seama că viața mea nu duce nicăieri. Atunci am decis să urmez propriul sfat: ”dacă vrei ceva, sau ai ceva de făcut, fă!, nu amâna până apare cheful, energia sau momentul potrivit!” acest sfat pe care mi l-am dat, l-am urmat oricând, voiam să îmi ridic nivelul. Prin acest sfat, nu am făcut altceva decât să îmi conștientizez un principiu sau o valoare de viața după care să mă ghidez. Valorile personale sau principiile personale, la fel ca orice motivație, cu cât le folosești mai des, cu atât mai puternice devin. De exemplu cu cât folosești mai des valoarea de curaj sau hotărâre, cu atât mai repede devii o persoană curajoasă sau hotărâtă. În felul acesta, deoarece suntem persoane care creează obiceiuri,
care la rândul lor ne duc mai sus sau ne trag mai jos, este în controlul nostru să ne dăm și sa urmăm aceste sfaturi (care ascund în ele valori și principii călăuzitoare de viață).
Așadar, durerea, bucuria, pedeapsa, recompensa, nevoia, trebuința, toți acești factori produc efecte ale schimbării, dar de durată scurtă. Adevăratul factor care duce la schimbare este ancorarea ta zilnică în propriile valori și principii de viață. Oferă-ți sfaturi, spune-ți ce fel de om decizi să fii azi, ce fel de comportament dorești să repeți. Nu uita, ”excelența este un obicei” iar în ziua competiției nu te ridici la nivelul așteptărilor tale, ci te vei coborî la nivelul obiceiurilor tale.

Ioan Popoviciu, psiholog sportiv
Georgia Crăciun, sportiv

FOTO – Facebook, Cristiano Ronaldo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s