Prima surpriză de proporții din actualul sezon al Ligii 1 s-a înregistrat aseară, când nou-promovata Gaz Metan Mediaș a reușit să învingă în deplasare campioana en-titre, într-un meci care, din punct de vedere al stadionului pe care s-a disputat, se înscrie pe lista paradoxurilor fotbalului românesc. Dezamăgitor este modul în care s-au prezentat băieții lui Șumudică, toți cu o evoluție ștearsă, incapabili să reacționeze la apărarea bine organizată a medieșenilor, dar mai ales la contraatacurile tăioase din cea de-a doua parte a meciului. Spun asta deoarece noi, toți cei care urmărim acest campionat, în calitate de suporteri, de iubitori ai fotbalului românesc, chiar așa cum e el, avem alte pretenții de la jucători care se află în circuitul echipei naționale – Săpunaru, Lung, Alibec, chiar Budescu, sau de la străini care au demonstrat că sunt printre cei mai buni din România, cum sunt Teixeira sau Junior Morais.

Nu minimalizez sub nicio formă meritele echipei conduse de Pustai. „Matematicianul” a reușit să găsească partitura tactică perfectă pentru a-și asigura cele 3 puncte și a avut pe teren câțiva jucători care au jucat la un nivel foarte bun. Dar meciul de aseară a confirmat declinul accentuat pe care îl resimte campioana. Nu o să mă apuc să fac o analiză, am mai spus-o și în alte rânduri, nu am calitatea necesară de a face analize în ceea ce privește fotbalul de liga 1 de la noi, chiar dacă toată viața „am mâncat fotbal pe pâine”. Însă diferența de calitate între fotbalul prestat de Astra sezonul trecut, care le-a adus un titlu de campion binemeritat, și cel pe care l-am văzut în ultimele două luni este parcă prea mare…

Interesante au fost declarațiile jucătorilor astrali, la cald, imediat după terminarea jocului. Teixeira și Săpunaru au evidențiat aceeași problemă:„Nu tragem cu toții la aceeași căruță”, „Trebuie să ne facem autocritica și să ne decidem ce vrem”, „Să alergăm mai mult”. Sunt doar câteva dintre vorbele spuse de cei doi, lideri în vestiarul giurgiuvean. Însuși Șumudică a recunoscut evidența:„Suntem jalnici. La momentul ăsta, arătăm ca o echipă de play-out!”.

Toate astea ne arată o foarte mare problemă, chiar în mijlocul colectivului de la Astra. Un colectiv, e adevărat, fisurat de plecări importante, care pe lângă faptul că erau valoroși, aveau și un cuvânt greu de spus în vestiar. Găman fusese căpitanul echipei, pe lângă asta, un jucător care își asumase câteva penaltyăuri decisive în sezonul trecut. Iar De Amorim și Boldrin își câștigaseră respectul colegilor prin evoluțiile lor. Pe lângă asta, a fost și acea excludere a lui Șumi, un personaj spumos, controversat, însă un antrenor care a demonstrat ce avea de demonstra în România. Lipsa lui de lângă echipă s-a resimțit din plin.

Privită din exterior, situația de la Astra Giurgiu este extrem de tensionată. Nici nu are cum să fie altfel, în momentul în care nu sunt rezultate, se dezgroapă și cele mai mici probleme. Rămân în joc, însă, mize destul de importante, chiar dacă implicarea în lupta pentru titlu pare, la momentul actual, o utopie. Dar sistemul acesta cu play-off permite aproape fiecărei echipe intrate în turneul respectiv să spere. Apoi miza cea mai mare, pentru Astra și chiar pentru fotbalul românesc, este participarea în grupele Europa League. Avantajele unui parcurs bun, încununat chiar cu o calificare (sunt naiv dacă cred în asta??), sunt evidente, pornind de la aspectul financiar și terminând cu punctajul de țară. În schimb, o serie de rezultate negative într-o grupă europeană nu foarte grea ar adânci echipa giurgiuveană într-o criză care poate duce la un deznodământ similar celor de la Unirea Urziceni sau Oțelul Galați…

Dar să rămânem optimiști! Și să credem în capacitatea lui Șumi de a gestiona, încă o dată, un moment foarte dificil. A mai făcut-o, atât la Astra cât și la Rapid. Și să sperăm că Budescu și Alibec vor reveni la forma pe care au arătat-o sezonul trecut.