Este un lucru evident: fotbalul evoluează de la an la an. Spectaculozitatea meciurilor crește, duelurile fizice parcă sunt din ce în ce mai aprige, vedem jucători care arată și se comportă pe teren ca adevărați atleți, și toate aceste aspecte vin ca o consecință a unui ingredient care, în fotbalul modern, este esențial: intensitatea. Iar noi, ca antrenori, dacă ne dorim ca echipa pe care o conducem să joace meciurile la o intensitate mare, suntem obligați să gândim procesul de antrenament de așa manieră încât intensitatea să nu lipsească din nicio ședință de pregătire (aici mă refer exclusiv la antrenamentele de pregătire, din perioada precompetițională sau competițională, nu la cele de regenerare sau de altă natură). Bineînțeles, totul trebuie calculat, adaptat și integrat lângă ceilalți factori, tehnic, tactic și psihologic, ba chiar eu sunt foarte atent la acest aspect psihologic, jucătorii reacționează diferit la antrenamentele intense.

Și pentru că vrem să antrenăm anumite situații din meci, când spațiile sunt, de cele mai multe ori, foarte reduse, vă propun un exercițiu care să simuleze o situație de joc, pentru că vom folosi același număr de jucători ca la meciul oficial, însă pe jumătate de teren (11 vs 11) iar mișcările tehnice și tactice sunt aceleași care se regăsesc și în meci. Probabil mulți antrenori ar considera acest exercițiu ca fiind o simplă „miuță” pe jumătate de teren, însă eu am ferma convingere că, prin acest exercițiu, folosit mai ales ca parte globală a lecției de antrenament, putem îmbunătăți foarte mult toate aspectele de care vorbeam mai sus – fizic, tehnic, tactic și psihologic.

Este foarte important ca, în funcție de ziua în care vrem să folosim exercițiul (în relație cu ziua meciului), să modificăm câțiva parametrii și reguli, prin mărirea sau micșorarea volumului (timpului de joc) și al intensității (faulturi, auturi, cornere). Să vedem mai jos câteva exemple:

1. Eliminăm cornerul – când ar trebui acordat corner, portarul va repune în joc rapid una din mingile care sunt pregătite în poartă;
2. Eliminăm autul, cu aceeași regulă, a repunerii rapide a mingii în joc de către portar când mingea iese în aut;
3. Eliminăm autul, în momentul în care mingea iese în aut, va fi repusă rapid de către un jucător, din mingile pe care le pregătim pe marginea terenului;
4. Sancționăm faulturile cât mai rar posibil (fără a pierde controlul jocului!). Jocul va fi mult mai fluid, eliminăm momentele “moarte” din exercițiu;
5. Limităm numărul de atingeri (2-3) ca să mărim intensitatea;
6. Durata exercițiului ar trebui să fie de 10’-12’-15’, cel puțin două reprize, cu pauză între ele, dar aici trebuie să ținem cont de intensitatea antrenamentului precedent și de cât de aproape este ziua următorului meci oficial.

Dacă ne dorim să folosim exercițiul în ziua premergătoare jocului oficial, pentru a exersa situațiile tactice dorite, vom reduce intensitatea, încurajând astfel acuratețea execuțiilor tehnice dar și concentrarea jucătorilor la abordarea tactică. Să exemplificăm:

1. De fiecare dată când mingea iese în afara terenului, vom relua jocul cu o minge statică, eventual după o scurtă pauză folosită pentru explicații și corectări;
2. Sancționăm faulturile des, chiar și în situații neclare (evităm astfel și eventuale accidentări);
3. Număr nelimitat de atingeri;
4. Maxim două reprize a 8’-10’, cu pauză consistentă între ele.

După cum vedeți, un exercițiu care poate părea banal se dovedește a fi extrem de eficient în stabilirea intensității dorite în antrenament. Conform youcoach.us, prin acest exercițiu putem stimula diverse abilități condiționale ale jucătorilor:

• Capacitatea aerobă – dinamica exercițiului (demarcări, poziționări,repoziționări), precum și durata lui, permit jucătorilor să mențină o frecvență cardiacă în limitele aerobului (140-160 BPM);
• Forța specifică (schimbări de direcție, sărituri la cap, etc.) – mișcările scurte pe care le fac jucătorii (2-3-5m), în special în momentele în care încearcă să recupereze mingea (accelerări, frânări, schimbări de direcție), precum și săriturile pe care le fac jucătorii în duelurile aeriene, sunt mișcări prin care se lucrează forța specifică jocului de fotbal;
• Viteza – este antrenată în momentul în care jucătorii execută sprinturi, care sunt mult mai frecvente decât la jocul pe teren cu dimensiuni normale, datorită comprimării spațiilor.

În concluzie, acest exercițiu poate fi considerat a fi foarte util, prin prisma integrării tuturor factorilor, dar mai ales prin multitudinea de posibilități prin care se poate regla intensitatea.  Pot fi atinse o mulțime de obiective, însă este important ca, pe toată perioada exercițiului, nivelul de atenție și receptivitatea jucătorilor să fie maxime.