De ce nu îmi este frică

Frica este bună. Este sentimentul care a ajutat la perpetuarea și evoluția speciei umane. Apariția fricii obligă creierul să găsească cele mai potrivite reacții pentru evitarea pericolului. Iar pericolul în societatea actuală poate apărea de oriunde…din nopțile întunecate ale cartierelor mărginașe, din goana nebună a teribiliștilor de pe șosele, din anxietatea vecină cu depresia. Exemplele de pericol sunt nenumărate, chiar și în fotbal. Dar eu am fost avertizat de-a lungul anilor, de prieteni dar, mai ales, de propria experiență, că pericolul în fotbal vine în special din birouri…

Când mi-a venit ideea acestui blog, am împărtășit-o cu un prieten foarte bun de-al meu. Întrebarea lui a venit cumva firesc, după ce i-am spus că vreau ca eu și prietenii mei cu care voi colabora la dezvoltarea acestui blog să atingem și subiecte fierbinți, evitate sau băgate sub preș. “Nu ți-e frică? Vei deranja, nu îți este teamă că îți vei periclita cariera de antrenor?”. Vă spun sincer că am avut un moment de ezitare, știu perfect că oamenii care au curajul să deschidă gura și să spună lucrurilor pe nume sunt considerați indezirabili. Dar, așa cum bine spunea Alin Buzărin în editorialul din Gazeta Sporturilor de azi, ca fotbalist, am fost un fundaș harnic, care își făcea mai mereu treaba. Mă puneam în slujba echipei. Nu voi fi altfel nici ca antrenor, pentru mine echipa și interesele colectivului vor fi mereu cele mai importante, și pentru asta voi munci cât pot eu mai mult și mai bine, indiferent că voi fi la vreo echipă minusculă sau la cea mai importantă echipă din România!

laszlo-balint-la-antrenamentul-cfr-ului
Laszlo Balint, un fundaș harnic. Aici, la antrenamentul CFR Cluj, în 2006, alături de Minteuan, Coroian și V. Jula.           foto: arhivă personală.

De ce nu mi-e frică? Pentru că știu că lucrurile se pot schimba și în fotbalul românesc! Pentru că sunt ferm convins că există conducători de club care să dorească să lucreze pentru fotbal, pentru performanță în acest sport minunat! Pentru că am speranța că integritatea și competența vor răzbi în cele din urmă și aici! Pentru că pasiunea pe care o am pentru această meserie, entuziasmul cu care „cobor” mereu în iarbă îmi dau convingerea că voi reuși să găsesc aici, la mine în țară, acel mediu sănătos de care are nevoie un antrenor ca să-și facă meseria cât mai bine, fără compromisuri! Pentru că mă uit în ochii băiatului meu de fiecare dată când joacă fotbal și văd acel licăr de plăcere inegalabilă și mă gândesc că noi, cei din actuala generație, suntem obligați să facem toate sacrificiile necesare ca să îndreptăm lucrurile, pentru ca ei, copiii de acum, să aibă șanse de a-și îndeplini visul!

Este foarte adevărat că peisajul este sumbru… Problemele sunt omniprezente, mai ales la ligile inferioare, în sectorul juvenil, și le cam știe toată lumea. Multe discuții pe tema asta, polemici, ba chiar și războaie pentru putere, războaie care sunt iscate de aceste probleme, dar care accelerează declinul. Părerea mea personală este că singura soluție este ca toți cei implicați să muncească! Știu că sună ca un dictat comunist, însă doar dacă vom munci pe brânci putem scoate barca la liman. Antrenori, alături de acei conducători care își doresc să schimbe lucrurile în bine, de jucători, de maseuri, de directori sportivi. Toți! Să muncim organizat, după un plan bine stabilit, atât pe linie sportivă, cât și pe cea organizatorică, să muncim până ne dă sângele pe nas! Atunci ne oprim un pic, stăm două minute întinși pe spate cu vată în nări, după care o luăm de la capăt!

atitudinea_fata_de_problema1
Atitudinea e totul!                   foto: citatemaxime.ro

Știu că există și în România cluburi care funcționează după o strategie pusă la punct până la cele mai mici detalii, cluburi care investesc în academii proprii, însă, din păcate, sunt excepțiile care confirmă regula. Decalajul valoric care există între primele două ligi s-a creat în principal datorită susținerii financiare pe care o are liga 1 din resursele asigurate de drepturile tv, iar aici se frânge acea piramidă valorică, obligatorie în orice fotbal sănătos. Nu trebuie să uităm că orice piramidă, pentru a-și expune vârful maiestuos, trebuie să se sprijine pe o bază solidă. Și știu că începe să se conștientizeze faptul că baza fotbalului nostru are nevoie de o grămadă de material care să umple crăpăturile care au șubrezit piramida. Văd și oameni dispuși să își suflece mânecile și să se pună pe treabă. Tocmai de aceea nu mi-e  frică!

6 gânduri despre „De ce nu îmi este frică

  1. Ar trebui un subiect si despre ligile inferioare de jos din faza judeteana de unde pleaca fotbalul ca nu am evoluat deloc. Sa fie antrenori cu licenta cel putin C,sa fie conditii minime macar patru pereti unde sa te schimbi..nu asa fiecare strange 11 oameni hai ca avem echipa sa spalam” niste bani..si ar fi mult mai multe de spus.

    Apreciază

  2. Așa este.. UN PLAN bine stabilit si MULTĂ MUNCA.. Dar trebuie ca FRF sa ,umble ‘ la sistemul competitional la ligile inferioare, pentru a mai reduce din acel decalaj între L1 si L2.. O părere : 16 echipe in liga 2 adică Seria B , promovează direct primele 2 si a treia da baraj si retrogradeaza ultimele 4.. Seria C1 cu 4 serii de câte 14 echipe, un fel de elita a esalonului 3 , promovează locurile 1 si retrogradeaza ultimele 3 din fiecare serie si cele mai slabe 2 locuri 11. Seria C2 la nivel județean ( organizata de Ajf-uri) cu câte 12-14 echipe dar nu mai mult se promovează după ce campioanele dau baraj in 3. ( din 42 de echipe rămân 14). Apoi SeriaD etc.. 3jucatori sub 21 la C2 si 2 la C1.. La Seria B si la Seria C1 sa fie anumite criterii de licentiere.. E doar o părere , oricum , la modul general trebuie o Lege a Sportului care sa sprijine cu adevărat fenomenul sportiv.

    Apreciază

  3. Foarte frumos articol, foarte frumos blog, sincer, o idee absolut minunata, noi suporterii auzim fel de fel de povesti, iar confirmarile sau infirmarile chiar sunt bine venite. Cat despre frica…parerea mea e ca atat timp cat aceste articole redau adevarul si doar adevarul, nu are de ce sa va fie frica, viata va va rasplati la un moment dat, plus ca exista si cluburi serioase, nu doar de astea marca „cooperativa democrata”, care vor aprecia seriozitatea dumneavoastra si a altora, pasiunea pentru fotbalul curat. Trebuie sa inceapa cineva, sa preia fraiele sau macar sa dea scanteia, pentru ca situatia in care a ajuns fotbalul romanesc e de-a dreptul deprimanta, jenanta, sub orice critica. Am ajuns sa vorbim despre echipe de traditie desfiintate pe capete, ca intr-un joc de domino, asta se resfrange iremediabil asupra publicului, am ajuns sa avem 7000 de spectatori la Liga 4 si 1000 la Liga 1, e o anomalie, o ciudatenie a naturii. Ca suporter te simti mereu batjocorit, stresat, nu stii cand urmeaza ca echipa ta de suflet, unde ai vazut primele meciuri, unde ai facut primii pasi pe stadion, sa dispara, asa dintr-o semnatura, o pocnitura de degete. Ajungi sa mergi la stadion cu teama, oare vom avea bani de barem? Oare ne vom face de ras? Oare ma stresez degeaba, jucatorilor neplatiti si mahniti, conducerii dezinteresate nu le pasa deloc? sunt singurul fraier care ma stresez?…aceste intrebari vin ca un amalgam si iti produce acea stare de amar, de mahnire…si vrand nevrand exclami „Ce frumos era odata”…am scris randurile acestea, asa cu o mahnire profunda care ma incearca cand ma gandesc la fotbalul romanesc, la echipa mea de suflet, FC Bihor si la directia gresita in care a luat-o acest fenomen social si sportiv.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s