România, din ce am observat eu în ultima perioadă, a devenit o nație de hateri. Nu sunt adeptul acestor „englezisme”, însă cred că e cuvântul care descrie perfect negativismul și înverșunarea pe care le exprimăm de cele mai multe ori. Orice decizie, fie ea politică, socială sau sportivă, este întâmpinată de un val de critici mult mai mare decât cel de susținere, iar selecția lotului care va merge la Euro 2016 nu a făcut excepție.

Este adevărat că Iordănescu, înarmat cu cei trei colaboratori (în opinia mea, trei dintre cei mai buni antrenori din țară), a fost pus într-o situație delicată încă de când a creionat acest lot. Cu un Chiricheș mai mult rezervă la Napoli (totuși, ce echipă, Napoli!), cu un Raț mai mult accidentat în ultimele luni, cu Torje pus pe linie moartă de o echipă anonimă din Turcia, cu Sânmărtean și Dragoș Grigore titulari în campionate exotice, Generalul a avut o misiune grea în alegerea numelor de pe lista de 23, iar presiunile nu au întârziat să apară. Nu spun că lista este corectă sau nu, nici măcar nu vreau să fac o analiză a acestei selecții. Vreau doar să subliniez că noi toți, suporteri, chibiți sau doar iubitori ai fotbalului, trebuie să dăm credit selecționerului! Sunt convins că Tata Puiu are argumente pentru fiecare nume de pe acea listă, până la urmă își asumă responsabilitatea în fața unei țări întregi! Păstrând proporțiile, nu a rămas acasă niciun Benzema de-al României, nici măcar vreun Isco sau Ben Arfa. Trebuie să fim corecți și să recunoaștem, fotbalul românesc este într-un declin continuu în ultimii ani, ca dovadă rezultatele echipelor de club, iar în acest context, calificarea naționalei la un turneu final poate fi deja considerată o performanță.

Franța, Elveția, Albania. 3 meciuri de 3 puncte. Pot oare cei 23, dirijați de bagheta Generalului, să facă punctele necesare pentru a ne califica mai departe din această grupă? Pot oare cei 23 să ne arate nouă, tuturor celor care îi susținem, că au remediat greșelile din ultimele două meciuri amicale? Pentru că Franța nu e Congo, nici Elveția nu e Ucraina, iar Albania poate fi surpriza să nu fie Georgia (tare curios sunt cum vom arăta la ultimul amical, sper din tot sufletul ca măcar atitudinea jucătorilor să ne dea speranțe!). Poate sunt naiv, însă eu cred cu tărie că această participare la Euro, un turneu la care avem onoarea de a deschide balul într-un meci împotriva principalei favorite la titlul de campioană europeană, poate fi benefică pentru toți, de la specialiști până la suporterii din fața televizoarelor. Așa că haideți să nu căutăm nod în papură, haideți să fim români, să susținem România!