A trecut un weekend care a încercat iubitorii sportului cu o grămadă de sentimente contradictorii. A fost acea vineri neagră, despre care am vorbit și pe care sunt convins că nu o vom uita curând… Apoi a urmat o realizare fenomenală din partea echipei de handbal feminin CSM București care s-a încoronat campioană a Europei după ce pleca cu șansa a patra în Final Four. O performanță incredibilă, care ne dă prilejul să analizăm și să identificăm anumite aspecte ale reușitei în sportul românesc, pentru că trebuie să încercăm măcar să transpunem acest succes ca fiind un etalon pentru toate sporturile de echipă din România.

Așadar, să încercăm să găsim rețeta care a dus această echipă frumoasă, îmtr-un timp atât de scurt, la statutul de cea mai bună echipă europeană din handbalul feminin. Bineînțeles, fac acest lucru dintr-o postură oarecum neavizată, nu am mari tangențe cu handbalul, dar trebuie să luăm toate aspectele pozitive din succesul acestor fete. Pentru cine nu știe, CSM înseamnă Clubul Sportiv Municipal. Adică este un club finanțat aproape exclusiv de primăria București, care are mai multe secții, nu doar de handbal. Dar iată că, la handbal feminin s-a reușit (într-un timp record, după părerea mea) implementarea unui proiect care să aibă ca finalitate atingerea celui mai înalt nivel din punct de vedere sportiv. Firesc, pentru ca acest proiect să devină viabil, s-au făcut investiții. S-au adus jucătoare de top, s-a dat credit unor antrenori străini, care pare-se că au altă mentalitate (să nu uităm progresul naționalei de handbal feminin, tot sub cârma unui străin), și acești oameni au fost lăsați să lucreze în liniște. S-au creat condiții, pentru că în sport nu prea merge să ceri înainte să oferi. Și, poate mai presus de orice, au avut parte de un management bun, care a știut să gestioneze această situație cu banii publici în așa fel încât interesul primordial să fie al clubului.

Deci, se poate! Se poate face performanță și cu bani publici! Haideți să transpunem subiectul în fotbalul românesc! Câte echipe din play-off sunt finanțate din bani publici? Zero! Au fost Pandurii și ASA târgu-Mureș, însă și acolo a fost retras sprijinul financiar. Ar mai fi în play-out CSMS Iași, Concordia Chiajna și FC Voluntari, a fost și Poli Timișoara, dar recent s-a închis robinetul și acolo. Întrebarea e logică: ce forță să aibă echipele românești când nu își permit investiții serioase într-un proiect serios? Mă întreb dacă putem învăța ceva din exemplul Ungariei, unde statul a declarat 5 sporturi ca fiind de interes național (fotbal, handbal, baschet, hochei pe gheață și polo), toate firmele care investesc în respectivele sporturi beneficiind de reduceri semnificative la impozite. Mai mult, federația maghiară de fotbal acordă o bonificație financiară echipelor care nu au nici un străin în lot, 100.000 euro pentru liga a treia, 200.000 de euro pentru liga a doua și 400.000 de euro pentru prima ligă. Atenție, nu e o regulă impusă! Cluburile își stabilesc strategia după cum vor ele, însă această regulă, pe lângă bonusul financiar, stimulează și creșterea jucătorilor autohtoni. Tare mi-e teamă că într-un viitor nu foarte îndepărtat o să ne întrebăm cum de echipele maghiare sunt atât de puternice față de ale noastre… Deja ne uităm cu invidie la bazele lor de pregătire, sau admirăm parcursul în prima ligă al Academiei Puskas, echipă formată de premierul maghiar.

Nu sunt formator de opinii, inițiator de astfel de proiecte nici atât. Sunt un simplu antrenor care visează să lucreze în țara lui, în România aceasta atât de plină de resurse și potențial, și să găsească mediul care să îi permită să progreseze și să aibă satisfacții profesionale. Am convingerea că acest vis se va transforma în realitate cât de curând, nu numai pentru mine, ci pentru toți cei pasionați de acest sport, care vor să își dedice timp și energie ca să-l crească. Fotbalul românesc poate crește mare din nou, putem visa (de ce nu??) la o viitoare câștigătoare a unui trofeu european. Fetele de la CSM București ne-au arătat tuturor că nimic nu e imposibil, au devenit campioane la prima participare a clubului în EHF Champions League. Trebuie doar să găsim oamenii care să înțeleagă că fotbalul are un impact mare în societatea noastră (încă îl mai are!), și că fiii noștri care nu au crescut cu Hagi și Popescu idoli își doresc stadioane moderne dacă vor ajunge la nivel înalt, stadioane care să fie pline de suporteri, așa cum erau acum 15-20 de ani…

Oare îmi doresc prea mult? Sunt naiv dacă cred cu tărie că locul fotbalului românesc nu este în lumea a treia? Pentru că, slavă Domnului, copii talentați avem cu duiumul…