Antrenor de fotbal în România

Din fericire (sau din păcate!) există foarte multe persoane care consideră meseria de antrenor de fotbal ca fiind o bagatelă. Vorba aceea – toată lumea se pricepe la fotbal și la politică. Și cum politician e mai greu să ajungi (sunt apolitic, deci nu vom deschide subiectul 🙂 ), foarte mulți profită de oportunitățile ivite de a deveni antrenor de fotbal, chiar dacă nu au absolut niciun fel de studiu de specialitate. Păi juniorii din sat nu au nevoie de un antrenor?? Lasă că Gigel vede o grămadă de meciuri la televizor, îi poate antrena el! Și la școala aia de fotbal oare pe cine au pus antrenori? Aaa…Ionel cu Fănel, nu au jucat și ei fotbal la campionatul județean? Păi Ionel era cel mai tare din regiune la degajări de la 6 metri! Și Fănel era renumit, nu a luat în toată cariera lui vreun cartonaș galben…doar roșu direct!

Exemple sunt nenumărate… Antrenori fără o minimă pregătire, care, spre surprinderea mea, nici măcar nu au intenția să se școlească! Făcând o analogie, e ca și cum cineva se suie la volan fără să aibă permis de conducere…doar el știe să conducă foarte bine! Responsabilitatea e imensă, mai ales când vorbim despre copii și juniori. Părinții investesc foarte mult în această activitate a copiilor, colaterală și complementară școlii, iar epoca în care trăim face ca accesul la informație să permită părinților să judece munca antrenorului. Curios este că o fac, de multe ori destul de pertinent, însă evită să comunice cu antrenorul. Motivele le cunosc doar ei…

antrenor-fotbal-2
Antrenorul de copii are o responsabilitate foarte mare, de aceea e important ca el să aibă instruirea necesară.        foto: http://www.understood.org

Este perfect adevărat, procesul instruirii până la stadiul de a deveni antrenor cu acte în regulă este lung și foarte dificil…mult de învățat, mulți bani de investit, mult prea mulți raportat la ce se câștigă în meseria asta. Am să vă dau exemplul meu personal. Eu, care pe parcursul carierei mele de fotbalist nu mă gândisem niciodată că aș putea fi atras atât de mult de această meserie, am fost forțat să-mi reevaluez posibilitățile, după accidentarea din 2008. Am început în 2010 licența B UEFA (unde am fost acceptat direct datorită background-ului de fotbalist), licență care s-a întins pe parcursul a 2 ani, examenul de absolvire fiind în iunie 2012. Cu licența B ai voie să antrenezi copii și juniori (până la republicani) și să fii antrenor secund la liga a treia și a doua. Din această cauză am figurat ca secund la Tărlungeni, chiar și la Clinceni o perioadă, până am absolvit licența A UEFA. Pentru mine era o adevărată cursă contra cronometru, lumea începuse să îmi aprecieze munca, veniseră și rezultatele, însă lipsa acestei licențe mi-a „omorât” încă din fașă niște oportunități extraordinare pentru momentele respective. Dar mereu am considerat că toate se întâmplă cu un rost în viața asta, și am mers înainte, cu entuziasm și optimism.

Am fost nevoit să aștept până în octombrie 2014 ca să încep cursurile licenței A UEFA. Din iunie 2012, de când absolvisem B-ul, până în octombrie 2014, nu s-au organizat cursuri pentru A… Dar așteptarea a meritat. Cursurile pentru licența A au fost, cel puțin pentru mine, unele extrem de utile și vă spun cu mâna pe inimă că am aflat foarte multe detalii despre această meserie frumoasă, dar extrem de grea. Credeam că știu multe despre fotbal și antrenorat, dar m-am convins că nu e așa… Și ce e frumos la meseria asta e că nu poți învăța după șabloane. Dacă ești dispus să te autodezvolți, trebuie să studiezi… Să vezi meciuri, să citești cărți, articole, chiar interviuri cu marii antrenori. Nu e ușor să îți formezi o filozofie proprie asupra jocului de fotbal, e și mai greu să îți stabilești niște principii după care să antrenezi această filozofie! Iar partea metodică se dovedește pentru mulți o adevărată piatră de moară. Fără planificare și logică, procesul de antrenament nu are cum să fie eficient.

antrenor-fotbal
Pasiunea de a fi antrenor de fotbal. Mereu cu zâmbetul pe buze!                         foto: kids-play-soccer.com

La momentul ăsta, pentru mine mai rămâne doar cursul licenței Pro. În decembrie anul trecut am absolvit A-ul, iar acum aștept cu nerăbdare acest curs Pro, ultimul. Ar trebui să înceapă în februarie-martie. Sunt extrem de nerăbdător să îl fac și pe acesta, mai ales că au trecut atâția ani de când mă școlesc în această meserie! 6 ani…la care se mai adaugă încă cel puțin un an, atât cât ar dura Pro-ul. Mult, puțin?? Chiar stăteam și mă gândeam într-o zi, dacă aș fi fost sănătos și aș fi jucat până la 35-36 de ani, la ce vârstă aș fi luat această licență Pro, atât de prețioasă pentru că îți dă voie să antrenezi echipe de top? Aș mai fi avut atâta răbdare și perseverență cum am acum? Dar poate nimic nu e întâmplător…

Legat de partea financiară a acestui parcurs de a te școli ca antrenor…Hmmm, chiar nu am făcut o socoteală, însă cu siguranță nu e floare la ureche. Multe drumuri la București, nopți dormite pe acolo, asta pe lângă taxele aferente cursurilor (afișate pe site-ul școlii federale de antrenori).  Iar licența Pro presupune un efort mare din acest punct de vedere. Să vedem dacă va și merita pentru mine, mai ales că încep să număr antrenorii absolvenți de Pro care stau pe bară și mă invadează gânduri negre…

Ca o concluzie, dragi prieteni… Nu e ușor să ajungi antrenor cu acte în regulă! Ținând cont și de instabilitatea pe care o presupune această meserie, mai ales la echipele de seniori, a fi antrenor în fotbalul din România înseamnă, de multe ori, sacrificii foarte mari în planul personal, compensate într-o foarte mică măsură de partea profesională sau materială. Iar în sectorul juvenil, instruirea antrenorilor ar trebui să fie prioritară pentru toate școlile de fotbal. Pentru că fotbalul nu e politică!

7 gânduri despre „Antrenor de fotbal în România

  1. Spune-mi te rog daca stii,eu daca nu am fost niciodata legitimat la vreun club de fotbal dar am liceul sportiv terminat si diploma de instructor sportiv pot sa dau pentru admitere licentele A si B sau trebuie neaparat sa fiu fost/actual jucator de fotbal ? Multumesc!

    Apreciază

    1. Trebuie să ai carnet de antrenor, apoi licența C, după care, B, A și Pro. Pentru fiecare licență trebuie să îndeplinești niște condiții pentru a fi admis, condiții pe care le găsești pe site-ul şcolii federale de antrenori.

      Apreciază

  2. Bafta cu licenta Pro si sa va vedem cat mai repede la o echipa buna de Liga 1! Din pacate in Romania antrenorii sunt schimbati la foc automat, iar de multe ori licenta detinuta nu conteaza, pentru ca vorba aia, „romanu’ e inventiv”, facem un artificiu, mai un director sportiv, mai un masseur si „Fanel” devine brusc antrenor, din pacate…

    Apreciază

  3. Mult succes! Dacă ceea ce scrii pe blog îți reprezintă cu adevărat personalitatea, si cred ca așa e, esti un om de calitate, pe care noi spectatorii si cei mai , mici’ in fotbal, trebuie sa-l luam drept model.. Cred ca fotbalul românesc are nevoie de astfel de oameni.. Citesc blogul cu plăcere si încă o data îți doresc sa ai o cariera de succes!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc! Blogul se vrea a fi unul de opinie, absolut necenzurat, unde să scrie oameni din fotbal pentru toți iubitorii fotbalului, implicați sau nu în fenomen. Nu știu dacă pot fi luat drept model, dar am convingerea că respectul reprezintă totul, atât în fotbal cât și în viață. Când respecți fotbalul, te va răsplăti pe măsură.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s