S-a mai terminat un sezon de toamnă în fotbalul românesc. Nu mai putem spune demult că s-a terminat turul, nici nu îmi mai aduc aminte când ultima etapă a turului însemna și ultimul meci al sezonului de toamnă. Căutările federalilor de a găsi un sistem competițional care să fie eficient în România, cu toate aspectele derivate de aici – calitate sportivă, audiență, spectatori – a împins ultimul meci tocmai pe 22 decembrie, când colindătorii dansează ursul pe străzi. E adevărat, trei competiții interne, la care adăugăm calendarul competițiilor FIFA și UEFA, e mult. Dar, în opinia mea, trebuie să nu se omită un aspect foarte important: fotbalul nu are niciun farmec fără oameni în tribune.

Nu voi face un rezumat al ultimelor luni. Toată lumea știe ce s-a întâmplat, de la parcursul foarte bun al Viitorului lui Hagi până la rezultatele neconvingătoare ale Stelei, de la transferurile în masă făcute de Becali până la întoarcerea fiului rătăcitor, Budescu, sub aripa părintească a lui Șumudică. De Șumi am putea scrie mult și bine, este categoric antrenorul anului, iar performanța de a duce Astra în primăvara europeană este la loc de cinste în vitrina fotbalului românesc recent, alături de nescontata încununare a astralilor ca și campioni ai sezonului trecut. Au fost și situații care aduc umbră și semne de întrebare asupra fenomenului fotbalistic din România, abandonarea meciului de către Pandurii sau tricourile scrise cu carioca ale celor de la Poli Timișoara fiind, poate, cele mai evidente. Curios, ambele situații au intervenit pe stadionul celor de la ASA Târgu-Mureș, echipă din ce în ce mai pândită de faliment. Bineînțeles, și anul ăsta am avut parte de două noi intrări în insolvență, solicitate de, culmea!, două echipe care nu demult erau unele dintre cele mai stabile din punct de vedere financiar, Pandurii și Gaz Metan. Iar abandonurile din liga secundă se succed pe bandă rulantă, lucru care, pe mine cel puțin, mă îngrijorează foarte tare!

Cum probabil acesta va fi ultimul articol din 2016 (cel puțin, în ceea ce privește fotbalul autohton) țin să îmi exprim speranța că 2017 va fi mai bun, pentru noi toți cei implicați în fenomen! Știu că sunt foarte mulți iubitori ai fotbalului românesc, chiar dacă prezența pe stadioane infirmă treaba asta, ei sunt acolo, pe fotolii, pe canapele, dezamăgiți, însă speranța că fotbalul românesc se va însănătoși este acolo, în sufletul lor! Văd și din reacțiile pe care le-am primit, aici pe Pipetă, că oamenii sunt preocupați, își doresc, vor să se implice! Tocmai de aceea doresc tuturor ca 2017 să vă aducă sănătate și putere de muncă. Iar Sărbătoarea Crăciunului să vă găsească împliniți, cu liniște în suflete și armonie în familie.

Crăciun fericit!