Cristian Dănălache. Nu știu câți dintre voi își mai aduc aminte de el, un atacant masiv cu calități extraordinare pentru un „număr 9”, dar care nu a reușit să se impună în campionatul autohton, cel puțin nu pe măsura abilităților sale. A fost nevoit să își caute afirmarea adevărată la mii de kilometri de casă, de stadioanele pe care a crescut, de gazoanele pe care le iubește și acum. Nu mă voi apuca să îi enumăr aici cifrele cu care s-a impus în China și a ieșit golgeter în fața unor fotbaliști precum Anelka sau Drogba, nu mă voi apuca să detaliez faptul că e atât de apreciat în țara Marelui Zid, încât este oprit pe stradă în orașe cu populație cât jumătate din România, doar pentru că suporterii de acolo vor să îi strângă mâna și să îi arate respectul cuvenit, dar vă voi povesti câteva momente din prietenia mea cu Cristi Dănălache, sau, cu alte cuvinte, cum se pot înțelege foarte bine un ardelean cu un bucureștean :).

Cu Dănă am fost coleg la UTA și la Unirea Urziceni. La Unirea Urziceni, am împărțit aceeași cameră de cantonament mai bine de un an, până când m-am accidentat, în cantonamentul din Austria. Am traversat niște momente foarte grele atunci, conștientizam că genunchiul pe care tocmai mi-l fărâmasem îmi va curma cariera. Iar Dănă a stat treaz nopțile cu mine până am revenit în cârje în țară pentru a mă opera, m-a ajutat să cobor treptele pentru a ajunge la sala de mese, mă încuraja mereu, cu toate că și vocea lui tremura când îmi vedea genunchiul… Poate că momentele respective au sudat prietenia noastră… A venit și rândul meu să îl încurajez, nu o dată, era mai tot timpul în umbra lui Bilașco și suferea enorm că nu joacă mai mult. Însă durerea cea mai mare pentru el a fost când, după calificarea în grupele Champions League, nu a fost trecut pe lista UEFA. Dar îl cunoșteam mult prea bine și știam că va lupta să reușească, va lupta să fie cel mai bun!

Aventura lui în China a venit după două experiențe nu tocmai reușite, tot în străinătate, în Arabia Saudită, unde a fost antrenat de Ion Marin, mai apoi în Israel. Iar Jiangsu Sainty cum se numea la vremea respectivă prima lui echipă din China s-a dovedit a fi exact echipa de care avea nevoie, într-un mediu care i se potrivea perfect. După un sezon de acomodare, în care a marcat doar (!) 13 goluri, Cristian Dănălache a zburdat efectiv în cel de-al doilea an la Jiangsu, an în care a câștigat titlul de golgeter cu 23 de goluri marcate dar a fost declarat și MVP-ul campionatului, unul care începea să se umple de nume grele ale fotbalului mondial. Era aprecierea pe care nu o primise niciodată la el acasă, chiar dacă, la un moment dat, Dan Petrescu l-a propus naționalei României. M-am întrebat mereu de ce nu a făcut-o în perioada în care juca la Unirea Urziceni…

Familia i-a fost mereu alături. Soția sa a fost cel mai important sprijin pentru el mai ales în momentul în care și el a suferit o ruptură de ligament încrucișat la genunchi. Fetița lui s-a născut în China. Chiar îmi spunea zilele trecute cât de mult înseamnă pentru el și familia lui acea țară, chiar dacă sufletul lui este și va rămâne mereu în România. Când eram antrenor secund la FC Brașov, m-a rugat să vorbesc cu antrenorul principal și cu conducerea clubului, să îl primească și pe el la pregătiri. Aștepta finalizarea unui alt contract din China, era în negocieri avansate. Lokica, antrenorul lui FC Brașov de atunci, chiar se entuziasmase că îl vom putea lua, cu toate că i-am spus că e imposibil. Cristi ar fi vrut, chiar a fost cu noi în cantonamentul din Antalya, îl simțeam… Dar, pe de altă parte, îmi spunea mereu:„Puștiule, tu nu vezi că fotbalul românesc merge din rău în mai rău??”. Era realitatea pe care el, fiind plecat atâția ani într-un fotbal în care respectul era implicit, o vedea foarte clar. Doar noi, într-un mod bizar și naiv, refuzam să acceptăm…

Din ianuarie, Dănă e în Coreea de Sud, la o echipă de liga a doua, Gyeongnam. L-am întrebat cum e nivelul fotbalului acolo și mi-a răspuns pe un ton glumeț, chiar șmecheresc: „Poate o să vezi chiar tu, cât de curând!”. Noi avem momente în care ne tachinăm, dar trebuie să recunosc, mi-a închis gura cu cele patru goluri pe care le-a marcat în etapa de miercuri. Și chiar m-am uitat pe clasamentul golgeterilor, are șanse foarte mari să iasă cel mai bun marcator din liga a doua coreeană, lucru care nu m-ar mira deloc, pentru că îl cunosc foarte bine și știu că mereu și-a dorit să fie în top! Și sunt convins că vom mai auzi lucruri frumoase despre Cristi Dănălache, iar dorința mea este să îl conving să vi le împărtășească chiar el, aici, pe Pipetă!