„Și cu Gyorffy pe extremă, rezolvăm orice problemă!”. Știe tot Brașovul versul, imnul. L-am auzit pe „Tineretului”, culmea un stadion „bătrân” de când îl știu! Sincer, nu știam cine sunt eroii despre care cântau toți cei din jurul meu, de la T2-ul din beton, în miros de semințe negre și fum de țigară. Eu îi vedeam pe Chiriță, Pârvu, Bojic, Ene, Marcu, Ivan…

Poveștile „bunicului”

Vreo 10 ani mai târziu l-am găsit pe „Tractorul” pe eroul de pe extremă. Stadionul avea încă tribune și peluze…și o pistă pe care nu obosea niciodată să alerge! Vivace! N-aveai cum să găsești o primă altă descriere pentru Nea Buți. „Secund” al lui Dorel Purdea, ne dojenea mereu pe copii, ca un bunic.  O dată l-am enervat așa tare…nu eu, colegul de camera, „Varză”, care urmărea noaptea emisiunile lui Adrian Păunescu…că ne-a scos la înviorare în zăpadă, la 6.00, 6 kilometri. După, ne împăca și ne povestea cum a adus tricoul lui Penarol la Brașov. Cum a venit sub Tâmpa de la Cristur, iar în prima seară ușile cu senzor de la Aro Palace, pe care nu le înțelegea nicicum, l-au făcut personaj principal al hotelului, într-o seară cu Cerb de Aur.

Preferata lui: „Mă, pe mine nu mă prindea niciun fundaș. Dădeam mingea pe lângă ei, îi ocoleam prin afara terenului și n-aveau ce îmi face. Doar unul, la Ploiești, mă împingea în gardul de beton, care era aproape!”. Haz și har 🙂

Cu astea am rămas de la el. Orice vorbă a lui m-a făcut să-mi aduc aminte de bunici, probabil și pentru că aceștia vorbeau între ei limba lui, pe când îi aveam, încă, pe amândoi.

Revederea…

A trecut repede anul acela. A plecat acasă, la Odorhei, să antreneze echipa de acolo. L-am întâlnit după un alt deceniu. Urma un România-Ungaria (terminat 1-1, goluri Rusescu și Dzudzsak) și l-am rugat să facem un material pentru Gazeta Sporturilor. A acceptat și a vorbit, așa cum îl știam, despre orice.  Nu mai era, însă, la fel de vesel pe cum îl știam. Deschis, dar nu mai zâmbea la fel. Ginerele său murise cu câteva luni înainte. Fusese angajat al lui FC Brașov. Bătrânul Gyorffy s-a împrumutat de bani, pentru înmormântare, de la prietenul Petre Cadar, iar când a cerut salariile restante ale lui „Țâcă” pentru a-și plăti datoria…a primit doar amânări. A decis atunci să nu mai calce pe stadionul echipei care îi dăduse atâtea satisfacții… Dezamăgirea era prea mare și îl transformase…

La nici o lună, a răspuns prezent unei întâlniri cu ai mei colegi Luțac și Iulia, de la Gazetă. O zi de pomină, cu el, Ardeleanu, Gane, Goran, Necula și Hârlab. Povești savuroase, oameni ai altor vremuri, ai bunului simț. Au încăput câteva din ele într-un material de patru pagini.

Nuanțele toamnei sub Tâmpa…

Toamnă, cald, soare, nuanțe superbe la „Universal”, sub Tâmpa. La fel era și atunci, la ultimele întâlniri cu marele Gyorffy! La fel ca acum! S-a stins la 75 de ani și ne lasă triști… Pentru omul care a fost. Pentru legenda care a fost. Și pentru că e tot mai greu să găsești azi ce îți dăruiau el și camarazii lui!

Dumnezeu să te aibă în pază, nea Buți!

FOTO 1: brasoave.blogspot.com

FOTO 2: Gazeta Sporturilor / Bogdan Bălaș