Unul dintre cei mai în vogă antrenori ai momentului din fotbalul european, Leonardo Jardim nu l-a dezamăgit pe Dmitry Rybolovlev, patronul rus care a avut încredere în capacitățile sale de a duce din nou pe AS Monaco la cel mai înalt nivel. Cu un lot care nu abundă de nume sonore, cu junele MBappe explodând de-a dreptul sub comanda sa, portughezul a reușit un parcurs remarcabil în Champions League (o surpriză în returul semifinalei contra lui Juventus nu e exclusă!) dar și să fie cu o mână și jumătate pe trofeul acordat câștigătoarei campionatului din Hexagon. Mai jos, puteți citi un interviu acordat de Jardim lui Tiago Marques, în care își dezvăluie câteva aspecte ale metodelor sale de management.

R: Prima experiență ca antrenor a venit la doar 27 de ani. Credeți că vasta dumneavoastră experiență v-a creat un avantaj ca și antrenor?

Am antrenat încă de la 19 ani o echipă de U13, apoi la 21 de ani am devenit antrenor asistent, iar la 27 de ani am preluat echipa Camacha ca antrenor principal. Niciodată nu m-am oprit din antrenat. Asta mi-a oferit ceva ce mulți nu înțeleg: 15 ani de experiență. Dar atenție, experiența nu înseamnă cunoștință, este ceva cu totul diferit. Experiența mi-a dat abilitatea de a lua decizii mai bune și de a face mai puține greșeli. Asta îți poate da experiența – capacitatea de a lua decizii mai bune sau de a-ți îmbunătăți deciziile pe măsură ce unele din aceste decizii se repetă.

R: Cum ați putut să vă impuneți în fața unor jucători care erau mai în vârstă decît dumneavoastră?

Sincer, nu am avut niciodată probleme mari în cei 15 ani de când sunt antrenor principal. Încerc mereu să fiu în mijlocul evenimentelor, astfel încât, când apar problemele, să nu le las să se amplifice. Cred că problemele există pentru că lumea permite ca ele să existe. În fotbal, totul se succede cu repeziciune. În fotbal sunt implicate emoțiile, și dacă treci cu vederea un aspect banal, acesta poate să devină brusc o mare problemă.

R: Este important pentru un antrenor să fie apropiat de jucători?

Secretul meu este că sunt apropiat de jucătorii mei și de membrii staff-ului meu. Este foarte important să fii apropiat de absolut orice influențează performanța. Pe de altă parte, să fiu apropiat de jucători nu înseamnă că am o relație strânsă cu jucătorii. Sunt două lucruri complet diferite. Cel mai mare risc este chiar acolo, la micșorarea sau mărirea distanței dintre oameni, e o chestie imperativă. Nu cred că un antrenor care menține o relație distantă cu jucătorii săi poate scoate maxim din aceștia.

R: Vă adaptați stilul de management la diferite stiluri de personalități?

Este vital. Suntem cu toții la fel, însă în același timp, atât de diferiți. Același feedback îl poate face pe un jucător să devină anxios, pe altul să îl relaxeze, iar pe altul să îl facă să reflecteze asupra lucrurilor. De aceea trebuie să ne cunoaștem jucătorii foarte bine. Ca să îmbunătățești randamentul jucătorilor, pe unii trebuie să îi motivezi, iar pe alții, ca să obții o reacție bună, să îi critici. În zilele noastre, fotbalul ca și industrie, este din ce în ce mai conștient de acest aspect. Scoutingul ține cont de fiecare detaliu, iar pentru mine, personalitatea unui jucător și capacitatea lui de a învăța sunt esențiale. Dacă un jucător are aceste două aspecte, poate trece criteriile de selecție. chiar dacă nu e foarte înzestrat la alte calități.

R: Credeți că un manager poate deveni un manager de top, fără a fi un lider?

Partea de conducere, asumarea rolului de lider, este foarte importantă pentru mine și pentru munca mea. Este una dintre cele mai importante sarcini ale managerului. Trebuie să înțelegem jocul și să avem cunoștințe de a îmbunătăți jocul prin antrenament. Trebuie să avem chiar și unele cunoștințe medicale, trebuie să știm să gestionăm relația cu mass-media. Trebuie să avem cunoștințe din domenii diverse, însă de la abilitatea de a conduce pleacă totul. Dacă nu ai abilități de lider, este foarte dificil să devii manager. Iar managementul în fotbal este despre a conduce o echipă, despre a conduce diferite grupe de lucru. De asemenea, este vital să transmiți încredere celor din conducerea clubului, dar și suporterilor.

R: Studiați lideri importanți din fotbal sau din alte domenii?

În cariera mea m-am adaptat diferitelor experiențe. A conduce AS Monaco este diferit de a conduce Camacha, Desportivo de Chaves, Beira-Mar, Sporting sau Olympiakos. Fiecare situație este o nouă situație. Nu poți cumpăra leadership-ul. Stilul meu de a conduce este stilul meu de a conduce. Cunosc alți lideri, citesc despre alți lideri, leadership-ul meu este unul propriu, pe care mi l-am conturat eu. Cred că este o greșeală să copiezi pe cineva din acest punct de vedere. Fiecare manager ar trebui să conducă într-un stil care îi este confortabil. Evident, mă identific cu alți lideri, și cunosc câșiva lideri care se comportă într-o manieră la care eu nu m-aș putea adapta. Dar nu ajungi să cunoști personalitatea adevărată a altor lideri, vezi doar imaginea pe care o transmit.

R: Cât de des vorbiți individual cu jucătorii?

În fiecare zi. Vorbesc cu jucătorii în fiecare zi, însă toate metodele de comunicare sunt importante. Folosim mesajele colective, către jucători, către staff, către toată lumea implicată în proces. De multe ori, folosesc mesaje specifice pentru apărare, mijloc sau atac, ca și compartimente, însă și pentru poziții anume. De exemplu, pot comunica prin mesaje individuale cu atacantul, cu mijlocașul stânga sau cu fundașul central. Nu vorbesc individual cu toți jucătorii zilnic, dar am conversații private cu câțiva jucători în fiecare zi. Depinde de personalitatea lor și de ce nevoi au.

R: Jucătorii moderni sunt mai dificil de gestionat decât cei pe care i-ați avut la începutul carierei?

În zilele noastre, întreaga lume este mai complexă. Există mult mai multe cunoștințe în toate domeniile, lumea caută mereu informații noi. Acum nu poți da o informație falsă jucătorilor, așa cum procedau unii antrenori în trecut, își vor da seama imediat ce este adevărat și ce este fals. Acum 30 de ani, dacă un antrenor îți spunea că dacă vei mânca un anume fruct performanțele tale vor crește, era literă de lege. Astăzi nu mai e așa. Este foarte important să înțelegem că acum avem rețelele sociale, agenți, și că fiecare jucător este acum un institut al fanilor. Acestea sunt probleme care nu existau în trecut. Jucătorii au principiul individualității și în zilele noastre au o apreciere a imaginii lor care nu exista în trecut. Falcao are 12 milioane de urmăritori pe Twitter, cifră care este mai mare decât a unor cluburi din Ligue 1.

R: Ați lucrat deja în trei țări. Credeți că un manager poate fi de succes fără a învăța limba țării în care lucrează?

Cea mai mare problemă când te muți într-o nouă țară este de a transmite mesajul tău către fani și către media. În interiorul clubului, este la fel peste tot. În lotul lui AS Monaco avem jucători italieni, francezi, brazilieni, spanioli, portughezi, etc. Ca manager, trebuie să avem abilitățile de comunicare pentru a transmite ideea noastră către club. Ca să fii de succes într-o țară străină, trebuie să ai cunoștințe despre țara respectivă, dar și capacitatea de a vorbi fluent limba nativă. Dacă nu ai măcar unul din aceste lucru, te vei chinui. Fotbalul e emoție, momentul contează enorm.

Când am fost la Olympiakos, președintele a investit în jucători greci, iar aceștia nu vorbeau engleza. Am fost obligat să folosesc un translator. Să înveți limba este întotdeauna important, însă la fel de importantă este și imaginea. Vă pot da un exemplu. În grupele Champions League am jucat împotriva lui Tottenham, antrenată de Mauricio Pochettino, un manager pe care îl admir. El a folosit un translator, imediat după ce a preluat-o pe Tottenham, dar sunt sigur că știa engleză. Întrebarea este dacă știa îndeajuns de bine încât să își transmită ideile. Aici, în Franța, eu mi-am asumat un risc și am vorbit de la bun început franceza, chiar și cu unele dificultăți, însă acesta este un aspect cheie.