Citim aproape zilnic în presa sportivă titluri despre fotbaliști din ligile inferioare care aleg să renunțe la cariera de fotbalist în România în favoarea unei slujbe în străinătate. Habar n-am dacă există cineva de prin federație care să realizeze amploarea acestui fenomen, cauzele lui, și să ia și o decizie pentru a-l încetini, pentru că de stopat nu cred că poate fi vorba. Pentru mine nu a fost o surpriză să aud și de Alin Artimon, un antrenor respectat și cu rezultate destul de bune, care a ales calea străinătății, plecând împreună cu soția în Franța. Fotbalul românesc, cel puțin la nivelul ligilor inferioare, oferă extrem de puțin și cere din ce în ce mai multe sacrificii, iar ultimele cazuri de care am auzit, fotbaliști buni, cu perspective frumoase, Pivniceru de la Afumați și Petean de la Brăila, întregesc tabloul unei competiții care pierde tot mai des sportivi în favoarea unor slujbe gen paznic la hotel în Germania…

Am spus-o mereu, fotbalul este o oglindire fidelă a societății. Iar o societate care își alege parlamentari axați pe propriul interes, care nominalizează un guvern docil pentru a putea da ordonanțe prin care să îngenuncheze statul de drept și să jefuiască banul public fără grija unor repercursiuni legale nu are cum să aibă un fenomen fotbalistic de calitate, în care să se regăsească oameni integri, dornici de performanță. Sub nicio formă nu o să aducem politica printre paginile Pipetei, doar că această paralelă nu este doar justificată și argumentabilă, dar este necesară! Pentru că Artimon, Pivniceru sau Petean nu au plecat să muncească printre străini pentru că e bine acolo, ci pentru că e rău aici! Balanța traiului decent înclină greu către un salariu pe meleaguri străine, în fața celui care nu oferă, practic și teoretic, mai nimic: fotbalul românesc de la ligile inferioare. Este adevărat, încă sunt mulți fotbaliști tineri de la aceste ligi inferioare care trăiesc cu speranța că într-o zi le va suna telefonul și visul ligii 1 va deveni realitate pentru ei. Mulți dintre acești tineri au și calitățile necesare pentru acest pas, dar pentru foarte puțini sună telefonul care să le readucă motivația și pasiunea pentru fotbalul real…

Și acum, lansez o provocare pentru voi. Toți cei care sunteți în fenomen, cunoscuți sau mai puțin, haideți să scoatem la iveală cluburile de fotbal unde există respect și apreciere pentru munca fotbaliștilor și a antrenorilor! Când spun respect și apreciere, mă refer strict la chestiunile normale pentru acest sport: condiții optime de antrenament, partea financiară stabliltă prin contract achitată la timp, mentalitate a clubului orientată spre performanță. E mult, e puțin? Nu știu, dar ce știu e că astfel de cluburi încă mai există în România și ar merita scoase la lumină tocmai pentru ca tinerii jucători să nu își piardă speranța! Și pentru a arăta tuturor că se poate!