Îmi aduc aminte, când eram copil, la alegerea echipelor din curtea școlii, dacă reușeam să îl luăm pe cel mai bun, cealaltă echipă nu mai conta. Era restul lumii. În Franța, PSG l-a avut pe Zlatan, ceilalți au fost „restul”.

„Am venit ca un rege, plec ca o legendă.” Aceasta a fost fraza prin care Zlatan a pus capăt zvonurilor și a confirmat despărțirea de parizieni. Am remarcat atitudinea lui Laurent Blanc la conferința de presă din această săptămână, una resemnată, chiar îngrijorată. Știe că pierde un fotbalist de geniu, care și-a pus amprenta asupra a tot ce înseamnă fotbal modern, a doborât record după record, și ne-a încântat pe toți cu golurile sale excepționale. Suedezul e hotărât, vrea să plece, chiar dacă la un moment dat, declara că vrea să locuiască pe Turnul Eiffel și să meargă la antrenament cu parașuta.

Când vezi o astfel de mutare, te gândești care este motivația unui fotbalist să plece dintr-un oraș care îl venerează, să părăsească o echipă care a câștigat pe plan intern cam tot ce se putea câștiga. Zlatan a evoluat la echipe importante din Europa, și a demonstrat peste tot că golul este meseria lui. Aruncând o privire peste palmaresul său, observăm o grămadă de trofee, dar niciunul european! Sunt convins că e un aspect care deranjează orgoliul suedezului, și logică ar fi o mutare la o echipă care să își fixeze un astfel de obiectiv. Surpriza vine de la destinația lui Zlatan, sportbible.com afirmând că sunt 90% șanse ca LA Galaxy să îl înregimenteze din această vară.

Un lucru este cert. Dacă Zlatan ajunge pe tărâm american, fotbalul european va fi mai sărac. Nu cred că factorul financiar a fost determinant, probabil Ibra vrea să scrie câteva pagini de istorie și în cartea soccerului. Se înscrie într-o cursă cu el însuși (alta!), în care să doboare noi recorduri. Și, cel mai probabil, va delecta și acolo publicul, pe lângă golurile spectaculoase, cu declarații antologice, mângâiate de propriul orgoliu, dar care reflectă cu adevărat cât este de special.

Până când vom ști cu certitudine viitoarea echipă a lui Zlatan, peste mai puțin de o lună începe Campionatul European. Și suedezul are datoria morală, față de toți iubitorii fotbalului, nu doar față de suporterii naționalei sale, să dea încă o reprezentație memorabilă, una care să ne arate de ce nu are nevoie de Balonul de Aur pentru a fi cel mai bun.