Am trecut deja peste a cincea etapă a Ligii 1, dintre care UTA a jucat trei meciuri pe noua arenă Francisc Neuman, de fiecare dată cu tribunele aproape pline. Am spus-o de multe ori de-a lungul sezonului trecut, UTA fără spectatori în tribunele propriului stadion va suferi mereu! Unii ar spune că nu doar UTA, mai sunt atâtea echipe din România care au suporteri pătimași, care trăiesc la intensitate maximă fiecare meci al echipei favorite. Așa este, însă UTA este un club deosebit, special prin freamătul spiritului utist care se poate simți pe fiecare stradă a Aradului în zilele de meci!

Mi s-a spus că sâmbătă, în timpul meciului cu Universitatea Craiova, vuietul arenei care poartă numele baronului a ajuns la kilometri depărtare, iar oamenii care nu au mai prins bilete și urmăreau meciul din fața televizoarelor au simțit de la distanță emoția din tribune. Tribune care au găzduit copii, bătrâni, fete, familii. Tribune dinspre care se aud încurajări, nu cuvinte grele. Arena din Calea Aurel Vlaicu oferă arădenilor emoția unui eveniment de care tuturor ne-a fost dor în ultimii mulți ani. Prea mulți…

Mie, personal, îmi este foarte greu să împărtășesc prin cuvinte ceea ce am trăit în aceste trei meciuri… Sentimentul este unic, prețios, și pot spune cu mâna pe inimă că sunt recunoscător că antrenez o echipă atât de frumoasă, mai ales prin spiritul ei! Toți jucătorii din vestiar simt asta, au înțeles repede ce înseamnă UTA!

Ceea ce ne dorim noi, toți care suntem în „iarbă”, este ca acea atmosferă să fie reeditată și duminică, împotriva celor de la Voluntari. O echipă care nu spune la fel de multe ca și FCSB sau Universitatea Craiova, dar care, cu siguranță, va da o replică foarte bună. Noi suntem pregătiți! Dar tare mult am vrea să vedem din nou tribunele pline, să simțim acea energie fantastică, tare mult am vrea să ne bucurăm la final alături de adevărații noștri suporteri pentru încă o victorie pe arena baronului!