Surpriză a sezonului de primăvară în urmă cu un an, Sepsi OSK Sfântu Gheorghe a confirmat și în toamnă. Covăsnenii au terminat 2018 pe poziția a patra, cu 33 de puncte (9 victorii, 6 remize și 6 înfrângeri), aproape calificați în playoff. Performanță notabilă pentru o echipă aflată la abia al doilea sezon de Liga I.

Ce a urmat după este, în aceeași măsură, foarte greu, dar și lesne de înțeles. O victorie norocoasă la Mediaș le-a adus băieților lui Eugen Neagoe (la acea vreme) mult dorita calificare în „grupa campionat” și de atunci…„secetă” totală.

În cifre, playoff-ul arată cam așa pentru Sepsi: un egal și 7 înfrângeri, 2 goluri marcate și 12 primite.

Greu de înțeles…

Greu de înțeles pentru o echipă care, deși avea ca principală grijă defensiva, producea fotbal în 2018. Cu o apărare destul de sigură, cu Tandia în postură de „9 fals”, cu tânărul Florin Ștefan în progres vizibil și continuu în banda stângă, Sepsi era o trupă de luat în seamă de către orice adversar din campionat. Argumentul principal al declinului, „jucăm doar cu cei mai buni acum”, nu ține 100%. Aceleași echipe la care se face referire, FCSB, Craiova, Viitorul, Astra (excepția e doar CFR-ul) au fost bătute în campionat, unele chiar cu câte 3 sau 4 goluri marcate.

…dar nu chiar atât de greu

De înțeles, însă, dacă putem spune așa, pentru că Sfântu Gheorghe a suferit în această primăvară de „sindromul locului 6”. Acesta a „atins” și pe Poli Iași (2018), ASA Târgu Mureș (2016) și chiar pe Astra (2017). Vorbim de acea echipă care „se vede cu sacii-n căruță” după ce accede în playoff și nu mai face apoi mare lucru, nici în rezultate, nici ca joc.

Fără o miză concretă, uneori apare dezinvoltura, care aduce la rândul ei jocuri-specacol. Alteori, însă, apare blazarea, iar aceasta a învins până acum în cazul acelei ultime echipe din playoff, în fiecare an de când a fost introdus sistemul în România.

Este un contraargument, poate neînsemnat dacă este să fim corecți, în fața meciurilor cu miză din zona „Europa” și din cea a retrogradării. De ceva asemănător se poate vorbi și în la primele două locuri din „grupa de jos”, dar măcar acolo apare, mai mult sau mai puțin ironic, titlul de „campioană a playout-ului”.