Parfumul ligii a doua

Demult nu a mai cunoscut o asemenea emulație liga a doua a fotbalului românesc. Prezența unor echipe precum Petrolul, U Cluj, Farul Constanța, UTA Arad, FC Argeș, cele 3 echipe din Timișoara – ASU Poli, ACS Poli și Ripensia, cântărește extrem de greu într-o competiție care, cel puțin în ultimele sezoane, a scăzut drastic în popularitate. Interesul este destul de mare, atât din partea suporterilor (mai ales ai echipelor de tradiție, dar vom vorbi un pic mai târziu despre asta), cât și din partea mass-mediei, în special al televiziunilor care se axează pe sport, acestea transmițând în direct, în fiecare etapă, cel puțin 5 meciuri. Ar fi fost și mai interesant dacă am fi regăsit în grila de programe ale acestor televiziuni măcar o emisiune dedicată ligii a doua, care să prezinte informații utile, analize sau alt conținut, sunt convins că “ar fi prins” la oamenii care urmăresc acest eșalon, și nu numai.

Au trecut deja 12 etape din Liga a doua, și până acum s-a evidențiat foarte clar un aspect: echilbrul sub care se desfășoară majoritatea meciurilor. Nu cred că putem nominaliza două favorite certe la promovare în acest sezon, chiar dacă, prin prisma loturilor și al condițiilor de care dispun, s-ar detașa Petrolul sau U Cluj. Multă lume spune despre Clinceni sau Snagov că sunt echipe care nu au ce căuta în prima ligă, pentru că nu au identitate, nu au susținere, nu au suporteri, dar eu vă întreb un lucru: credeți că rezultatele acestor echipe sunt întâmplătoare? Munca acelor jucători, care au câștigat punctele pe teren, nu contează doar pentru că echipa nu are tradiție sau suporteri? E adevărat, fotbalul se joacă în primul rând pentru acei oameni minunați care vin meci de meci să își susțină echipa favorită, dar până la urmă, meritul sportiv se câștigă acolo, jos, în iarbă. Iar faptul că, în acest moment, pe primele 2 locuri în ierarhia ligii a doua sunt Academica Clinceni și Sportul Snagov, la egalitate de puncte, înseamnă că aceste echipe înseamnă ceva în acest sezon. Chiar dacă doar din punct de vedere sportiv.

Menționam de echipele de tradiție. Este îmbucurător faptul că, în multe cazuri, aceste echipe de tradiție au fost readuse la viață de suporterii lor. Farul Constanța, Petrolul Ploiești sau U Cluj sunt cele mai edificatoare exemple, la U Cluj cu un mare aport din parte autorităților locale. FC Argeș este un caz aparte, statutul lor juridic nepermițându-le accederea în primul eșalon, dar astea sunt detalii pe care nu le stăpânesc prea bine. Eu altceva vreau să vă subliniez. Momentul de față, cu toate aceste echipe “vii”, este, probabil, de referință pentru istoria fotbalului românesc. Dar se gândește oare cineva la motivul dispariției acestor cluburi? La procedurile de insolvență care au fost cerute de patronii lor de la momentul respectiv, ca mai apoi să urmeze falimentul? Aceste falimentări ale cluburilor, unele poate voite, au făcut ca munca unor oameni, fotbaliști, antrenori, maseuri, doctori, oameni din personalul auxiliar, să ramână neplătită cu lunile. Acești oameni au trăit perioade întregi din împrumuturi, chiar dacă jucau, antrenau, sau munceau la echipe de tradiție, cu suporteri, cu identitate, cu istorie. Nu vreau să fiu înțeles greșit, eu chiar mă simt onorat să activez ca antrenor în acest sezon de liga a doua, unul în care provocarea mare este să fiu adversar al tuturor acestor echipe pe care le-am menționat mai devreme. Dar simt un gust amar față de tot ce a însemnat falimentarea acestor cluburi, mai ales că am trecut prin asemenea momente, când activam ca antrenor secund la FC Brașov, club care la rândul lui, a intrat în procedură de faliment. Dinamo sau CFR Cluj sunt contra-exemple în ceea ce privește insolvența, aceste cluburi au găsit resurse financiare în perioada de reorganizare acordată de lege, și astfel au evitat falimentul. Dar, probabil, sunt doar excepțiile care confirmă regula. Aspectul pozitiv al tuturor acestor situații nefericite este că factorii decizionali de la FRF și LPF au găsit pârghiile necesare pentru a modifica regulamentul în această privință, din sezonul viitor nepermițându-se participarea în prima ligă unui club aflat în insolvență.

Una peste alta, un aspect pozitiv este că nivelul competiției este în creștere, și probabil că orice echipă care va promova în acest sezon, va face o figură frumoasă în Liga 1. Cu siguranță, lupta se va duce până către final, mi-e greu să cred că se va repeta scenariul din sezonul trecut, când Dunărea Călărași și Hermannstadt s-au desprins la o diferență considerabilă de puncte, promovând fără emoții. Rămâne să vedem cine va avea constanță în această luptă pentru trecerea de la scena ligii a doua către reflectoarele primului eșalon.