Cum ar fi să citiți în presa sportivă un titlu-bombă? Concordia Chiajna eliminată din cupă de echipa de liga a cincea, Recolta Budila!!! Pare un scenariu SF, izvorât din nenumăratele variabile ale unei imaginații mai mult decât debordante. Ei bine, un astfel de scenariu s-a petrecut acum două zile în fotbalul britanic, acolo unde Lincoln (nu, nu este vorba de Abraham, nici măcar de spiritul lui!), o echipă din al cincilea eșalon din piramida valorică a fotbalului englez, a reușit o performanță incredibilă, eliminând chiar la ei acasă pe Burnley, locul 12 în Premier League, locul 4 în clasamentul meciurilor de pe propriul stadion! Bineînțeles, analogia cu cele două echipe românești pe care le-am menționat este pur aleatorie, ba chiar am un respect deosebit pentru cei care practică fotbalul în liga a cincea la noi în țară, este un eșalon ținut în viață exclusiv de pasiunea acelor oameni! Iar cu Dan Alexa sunt chiar prieten, și mă bucur mult pentru începutul excelent de sezon de primăvară pe care îl are la echipa ilfoveană, și știu că va înțelege perfect mesajul acestor rânduri.

Danny Cowley. Un nume necunoscut și pentru mine până sâmbătă, managerul de 38 de ani al liderului din National League, Lincoln City FC, a reușit ceea ce mulți catalogau drept imposibil – eliminarea unei echipe de primă ligă chiar în propriul fief! Sâmbătă, pe stadionul Turf Moor, Danny și-a jucat șansa într-un mod extrem de curajos, completat de determinarea băieților din teren. În ultimul minut al timpului regulamentar, în urma unui contraatac, echipa sa beneficiază de un corner, iar Danny iese din tiparul antrenorului mediocru, care ar fi încercat să țină mingea cât mai departe de poartă și să spere într-un egal care i-ar fi permis rejucarea pe propriul teren. Își trimite în careu propriii fundași, iar Ragget, după ce se luptă chiar și cu un coleg de-al său, reușește să introducă mingea după linia porții. Reacția lui Cowley a fost de milioane, nu a făcut sprinturi, nu a sărit în brațele oamenilor de pa banca sa: a strâns pumnii, a zâmbit satisfăcut, după care a început să dea indicații pentru minutele de prelungire.

Conform fourfourtwo, unul dintre detaliile care au contribuit la acest succes al băieților de la Lincoln City FC a fost o aplicație pentru telefoane mobile, concepută de compania americană Hudl. Cu alte cuvinte, Danny Cowley, împreună cu fratele său, Nicky (cel care îi este și asistent), au transformat smartphone-urile fotbaliștilor săi în niște unelte de analiză, ceea ce le-a dat un avantaj imens în pregătirea meciului. Aplicația editează meciurile, selectează clipuri specifice pentru anumiți jucători și permite antrenorului să identifice pentru fiecare jucător în parte analiza potrivită pentru studiul adversarului direct. Și, după cum spune Glenn Skingsley, analistul de performanță al clubului (!!!), „funcția team-management a aplicației permite antrenorului să vadă exact când și ce clipuri au urmărit jucătorii.” Iar chatul integrat asigură o comunicare eficientă, astfel încât fiecare jucător să identifice exact cerințele antrenorului.

Bineînțeles că aceste metode inovative au avut un impact pozitiv asupra jucătorilor. Dar poate cea mai impresionantă abordare a fost cea în care, analizând momentele definitorii ale unui joc, li se punea întrebarea :„am procedat bine sau am fi putut să facem și mai bine?” Progresul vine în urma unei astfel de mentalități, una care identifică problemele și caută soluții eficiente. Competență, comunicare, aplicare.

Chiar dacă vedem astfel de meciuri și apreciem munca unor astfel de oameni, nu avem cum să nu oglindim situația către fotbalul românesc. Cum ar fi dacă antrenorul de la Recolta Budila, sau al oricărei echipe din liga a cincea, ar merge la președintele clubului și i-ar spune:„Boss, am auzit de o aplicație care m-ar ajuta mult să îmbunătățesc randamentul echipei. Costă doar 200 de lire!”? Răspunsul este ușor de intuit, iar situația este similară, din păcate, chiar la nivelul eșalonului secund. E adevărat, Dan Alexa și ceilalți antrenori din prima ligă au la îndemână Instat, un instrument de analiză performant, care îți permite să ridici standardul muncii staff-ului tehnic. Dar, pe măsură ce coborâm la eșaloanele inferioare, situația este critică (și) din acest punct de vedere. Am mai spus-o, sunt câteva cluburi de liga a doua care tind către mai mult, și implicit, oferă mai mult. Dar peisajul global este sumbru din punct de vedere al analizei performanței sportive, aspect care ar trebui să fie punctul de plecare pentru îmbunătățirea randamentului jucătorilor. Îmi doresc enorm ca fotbalul românesc să se rupă de acea dogmă de volum de muncă și să ajungem să prețuim și să valorificăm principiul calității în fiecare aspect al procesului de antrenament! Să ajungem la momentul în care oamenii din fenomen sunt judecați după competențe, nu după altfel de criterii. Să regăsim printre conducătorii de cluburi oameni capabili să înțeleagă fiecare detaliu din munca antrenorului și a staff-ului tehnic. Și să înțelegem că s-a ajuns în momentul în care, dacă nu alegem să ținem pasul cu evoluția fenomenului, ne înghite gaura neagră a involuției…

Păstrând ideea, Cupa reprezintă o competiție a surprizelor, indiferent de țara în care se desfășoară, iar exemplele în acest sens sunt nenumărate. Ținând cont că în Cupa României singura reprezentantă a eșaloanelor inferioare este CS Mioveni, echipă care a eliminat-o pe Steaua, nu este exclus să asistăm la un parcurs de excepție pentru argeșeni, și să îi regăsim chiar în finală! Eu mi-aș dori acest lucru, chiar dacă pare puțin probabil, mai ales că Mioveni este implicată cu șanse reale și în lupta pentru promovare. Dar fotbalul este imprevizibil…