A jucat pentru echipe ca Rapid, FC Brașov sau Oțelul, dar după retragere a ales să revină în locul de unde plecase, cu mulți ani în urmă. Să pună umărul la „reașezarea” fotbalului și a sportului în general în Orașul Victoria. Muncește „în iarbă”, dar și la birou. În primă fază și-a deschis propria școală de fotbal, iar apoi s-a implicat și în vechiul club al localității de la poalele Munților Făgăraș.

„Academia Iulian Popa am construit-o alături de trei prieteni, iar poziția de director al Clubului Sportiv Chimia Orașul Victoria a venit ca provocarea vieții mele! Simt că se completează una pe cealaltă, asigurând condiții și continuitate sportivilor din oras. Acest post e ceva nou, am multe de învățat, dar la cum mă știu, o sa dau totul pentru a-mi îndeplini obiectivele. Mereu o să mă simt în «iarbă» în largul meu, dar mă acomodez și cu «biroul»”.

A început să joace în curtea școlii, nu se gândea că va antrena copii

Își aduce aminte cum a început, în urmă cu peste 30 de ani, să bată mingea în curtea școlii, aproape de casa în care locuia… „În Victoria, eu stau exact lângă școala generală și inevitabil timpul liber mi-l petreceam în curtea instituției. Acolo am învățat primii pași în fotbal, alături de prietenii mei. La un moment dat, domnul Aurel Eșianu, care era profesorul de educație fizică, a format echipa școlii, din care am făcut și eu parte. Pot să zic, așadar, că la opt ani am început această minunată călătorie!”.

Și recunoaște că mult timp nu se aștepta să antreneze copii: „Sincer, nu mă vedeam făcând asta, dar mă bucur că am luat decizia! Este o experiență extraordinară să îi văd crescând, să le înțeleg comportamentul și să le urmăresc progresul. Am foarte mult de învățat de la acești mici sportivi și mă bucură enorm entuziasmul lor!”.

La 14 ani în Liga a 3-a, note peste 8

De la momentul în care a ajuns în echipa școlii, pentru Iulică n-a trecut mult timp până să ajungă la juniori mari. „Eu am sărit niște etape când eram copil, la 12 ani jucam deja la juniori 1, cum era pe vremea aceea, deci la o categorie cu cei care aveau cu cinci ani mai mult decât mine. La 14 ani am facut pasul la echipa de seniori, care atunci era în Liga a 3-a”. Dar totul mergea în paralel cu școala, condiția impusă de părinți fiind aceea de a avea note mari. „Mă lăsau la fotbal cu o singură condiție: să nu vin cu note mai mici decât 8! Îmi amintesc că o dată am luat mai puțin și mi-au interzis să merg la antrenament. Dar cum ei erau la serviciu și nu mă puteau controla, am «fugit» de acasă”.

„Copiii din ziua de azi au calități fizice mai bune”

Despre copiii care vin astăzi la teren crede că pot avea drumul mai lin până la a ajunge fotbaliști și chiar au ceva calități fizice mai bune decât cei din urmă cu mai multe decenii: „Impresia mea este că acum au calități fizice mai bune! Au atâtea modalități de pregătire, informare și de dezvoltare! În general, condițiile de pregătire au crescut față de perioada când eram eu copil, antrenorii sunt bine pregătiți și pot să le ofere sfaturi foarte bune. Dar totul ține de dorința și mentalitatea lor, nu de talentul cu care sunt înzestrați”.

„Nu mi-am facut iluzii, am un singur regret!”

Revenind la cariera de fotbalist, de la Victoria, Iulian Popa ajuns la Brașov, la Romradiatoare, în Liga a 3-a, iar apoi a jucat pentru Forex, alături de care a crescut și a fost la un pas să promoveze în prima ligă. A îmbrăcat tricoul galben-negru al echipei fanion din județ, FC Brașov, a evoluat pentru CSM Râmnicu Vâlcea (Liga a 2-a), pentru formații de tradiție precum Oțelul Galați și Rapid București, dar și pentru formațiile care au reprezentat Sibiul în Liga 1 în ultimii 20 de ani, Voința și Hermannstadt. „Eu sunt mulțumit de parcursul pe care l-am avut în carieră! Nu mi-am dorit niciodată lucruri nerealiste, nu mi-am facut iluzii. Au fost și momente mai puțin bune, dar îmi place să rămân cu amintirea perioadelor de la Sibiu, Brașov, Galați și mai ales Rapid! Am un singur regret, acela că nu am jucat pentru giuleșteni în Liga 1, deși am promovat, fiind golgheterul echipei în acel an!”. La finalul acelui sezon, în care Rapidul revenea pe prima scenă după doar un an în „B”, dar a urmat imediat falientul.

Visează și acum că dă goluri

N-a putut „fenta” momentul în care „a agățat ghetele în cui”, unul care macină orice sportiv și pentru care, parcă niciodată nu ești pregătit. „E normal ca momentul în care te retragi să fie foarte încărcat emoțional. M-am pregatit din timp, am încercat să pastrez un echilibru, dar și acum mă marcheaza acel eveniment. De foarte multe ori visez noaptea că mai joc, că dau goluri”.

„Când m-am retras, era mai bine să fi luat o pauză!…”

Privind în urmă, crede că n-ar mai proceda la fel imediat după retragere, și-ar acorda timp și liniște. „După ce am încetat să joc fotbal, viața s-a schimbat și e și normal, pentru că aveam un anumit program, o anumită alimentație, odihnă, iar dintr-o dată libertate totală. Consider că am făcut o greșeală foarte mare rămânând «secund» la FC Hermannstadt, direct după retragere! Trebuia să iau o pauză, să ma liniștesc și să ma acomodez cu noul stil de viață, dar la momentul acela am preferat o trecere mai blândă de la un jucator profesionist la unul retras”.

„…am învățat multe de atunci!”

Dar viața merge înainte și… „după acel moment am realizat că nu înseamnă doar fotbal. Am învățat foarte multe și sunt foarte mândru de ceea ce am reușit să fac în perioada scursă de atunci! Am avut timp mai mult cu familia și prietenii, am călătorit, dar m-am și implicat în mai multe proiecte, unul fiind pensiunea KabanA din oraș. Viața mea este una foarte simplă, normală. Împart timpul între club, antrenamente și celelalte plăceri ale vieții. Am lângă mine oameni extraordinari, care mă susțin și mă sprijină în tot ceea ce îmi doresc să realizez. Îmi doresc doar sănătate!”.

Lucrează la o nouă imagine a clubului

După ce a câștigat, prin concurs, la finalul anului trecut, postul de director de la Chimia, s-a implicat și mai mult în repunerea pe „traiectorie” a fotbalului din oraș.

„Am rebranduit clubul, avem o siglă nouă, un birou pe care îl împart eu și contabila, vestiarul gazdelor și cel al arbitrilor au fost refăcute Am achiziționat porți mobile, mașini de tuns iarba și de trasat terenul. Încercăm acum să renovăm și vestiarul oaspeților”, povestea, în primul interviu în calitate de conducător de club, pentru Monitorul Expres.

De asemenea, a trasat o nouă abordare a echipei de seniori, din Liga a 4-a. Mulți ani, o deplasare la Victoria era un vis urât pentru multe formații de „județ”, care erau așteptate într-o atmosferă deloc prietenească, încă de la vestiar, pe teren și în tribune. „Din păcate fotbalul din Victoria a avut de suferit din cauza acestor probleme de disciplină, dar le-am stopat! Vreau să fac o echipă competitivă, iar fairplay-ul va fi pe primul loc. Am sacrificat performanța și am decis să ne axăm doar pe jucători tineri. Este o schimbare radicală, dar asumată. Am promovat juniori în echipa mare, în doi ani se vor vedea roadele și vor veni și rezultatele și mai scoatem doi-trei «Iulian Popa». Cel mai important este că am reușit să aducem spectatorii la meciuri. Poate am putea ajunge în Liga a 3-a, dar nu cred că financiar ne-am putea permite, astfel că mai bine fruntaș în orășelul tău decât codaș la un nivel mai sus”, sunt planuri expuse tot în monitorulexpres.ro, în această primăvară.

Accent pe infrastructură

Vrea acum să consolideze munca lui și a celor alături de care lucrează, iar Victoria să fie un punct apreciat, din toate punctele de vedere, pe harta fotbalului mic din centrul țării. „Planul pe termen scurt cred că l-am îndeplinit și anume crearea unei echipe foarte tinere și cu potențial. Pe termen mediu și lung, încercăm o clasare în playoff și câștigarea Cupei României la acest nivel. Dar cel mai important obiectiv este creșterea infrastructurii bazei sportive. Îmi doresc să realizăm un teren de tenis de câmp, unul de volei și baschet, dar și o pistă de alergare din tartan. Iar sub tribuna existentă să avem o sală de fitness cu condiții de recuperare, saună si jacuzzi!”.

Cinci secții are CS Chimia Orașul Victoria: fotbal, șah, handbal , orientare turistică și karate. Ultimele două au sportivi cu rezultate foarte bune chiar și pe plan național și internațional.

*„Orașul Victoria, pentru mine înseamnă copilărie, adolescență și maturitate, deci cam totul! Mă bucur că pot da înapoi ceva orașului, dar toate acestea, fără ajutorul persoanelor care au puterea de decizie în administrația publică locală, nu se puteau realiza. Victoria are Viitor!”.

• Localitatea Victoria a apărut în preajma celui de-al doilea Război Mondial, în contextul ridicării unei fabrici care să producă pulberi explozive, întinsă pe 900 de hectare (în jurul anilor 1938, cu sprijinul nemţilor din Essen).
• Ca urmare a numărului mare de muncitori aduşi din mai multe părţi ale ţării, în anul 1954, Colonia Ucea, cum se numea inițial, a fost ridicată la statut de oraş.
• Se situează la 640 metri altitudine, la 8 kilometri sud de Ucea de Jos și DN 1, intre Brasov si Sibiu.