Instruirea antrenorilor de fotbal

Zilele trecute, mi-am adus aminte de o discuție pe care am avut-o cu Zoli Iasko acum foarte mulți ani (să tot fie 11-12 ani), legată de ce presupune o școală sau academie de fotbal. Zoli era pe vremea aceea directorul Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi, și mi-a spus, în acea conversație, ceva care, cel puțin în opinia mea, este esențial în creșterea și dezvoltarea corectă a micilor fotbaliști: „O academie de fotbal bună trebuie să aibă infrastructură bună și antrenori buni!”. Nu voi detalia prima parte a afirmației lui Zoli, cea legată de infrastructură. Este un subiect complex și destul de delicat, ținând cont de faptul că multe baze sportive sunt în administrarea autorităților locale, însă vreau să punctez importanța instruirii antrenorilor de fotbal, pentru că, din nefericire, sunt multe, prea multe cazuri în care școlile de fotbal aruncă responsabilitatea dezvoltării micilor fotbaliști unor persoane care nu au niciun fel de instruire pentru această sarcină în care sunt implicate multe aspecte care, neaplicate corect sau uneori, chiar ignorate, pot avea consecințe grave pe termen mediu sau lung.

Din capul locului, trebuie să menționez faptul că Școala Federală de Antrenori din cadrul FRF are o importanță esențială în acest proces de instruire al antrenorilor. Plecând de la obligativitatea licențelor UEFA pentru fiecare categorie și terminând cu noțiunile și informațiile însușite la cursuri, este evident că nimeni nu se poate autointitula antrenor, atâta vreme cât nu a absolvit măcar cursul inițial al SFA (Licența C UEFA). O spun din proprie experiență, pe mine m-au ajutat enorm toate cursurile pe care le-am absolvit la SFA, chiar dacă am început în 2010, iar Licența Pro am absolvit-o în 2020. Dar nu regret această perioadă lungă în care am fost într-un proces continuu de învățare (oricum, această meserie presupune o documentare și o informare permanentă), consider că m-am dezvoltat enorm în tot acest timp. Însă nu neapărat despre școlarizarea SFA vreau să discutăm, ci despre un alt aspect, care este foarte des ignorat: instruirea prin ucenicie.

În primul rând, ce înseamnă instruire prin ucenicie? Să luăm un exemplu foarte simplu. Un adolescent de 18-19 ani susține examen pentru permisul de conducere și îl trece cu brio. Își ridică permisul de conducere și din acel moment, are dreptul legal de a conduce autovehicule. Să ne gândim la varianta în care acest șofer, să îi spunem Andrei, se urcă imediat în mașină și se aventurează în trafic, singur la volan. El știe să conducă, a învățat la școala de șoferi. Însă…este el pregătit pentru toate situațiile pe care le va întâlni? Are formate deprinderile necesare pentru a șofa fără să întâmpine probleme? Probabil că nu. Ei… în situația în care Andrei ar lua ca pasager, pe scaunul din dreapta, un șofer experimentat, care să îl sfătuiască în primele lui călătorii, să îi șlefuiască stilul de condus în așa fel încât să evite problemele din trafic… lucrurile ar sta altfel. Andrei ar primi, după școală, o instrucție suplimentară, prin ucenicie, ceea ce l-ar ajuta să devină un șofer mult mai bun.

Cum putem extrapola acest exemplu în fotbal, mai ales că nu există obligativitatea de a purta un însemn distinct, așa cum se întâmplă cu șoferii începători, obligați prin lege să afișeze pe parbriz și lunetă, o anumită perioadă de timp, celebrul semn cu „lămâia”? După absolvirea cursurilor SFA, am auzit foarte rar de antrenori care să își caute un mentor, un antrenor experimentat la nivelul respectiv, care să îi ajute la momentele respective. Eu mă consider norocos pentru că, în primii pași pe care i-am făcut în antrenorat, am avut parte de sprijinul și consilierea unui om de fotbal cu mare experiență, un om deosebit, cu care am o relație specială și în ziua de azi. Îi sunt și îi voi rămâne mereu recunoscător, nu numai pentru sfaturile pe care mi le-a dat profesional, dar și pentru că m-a ajutat să evoluez și ca om.

Prin definiție, mentoratul reprezintă procesul prin care o persoană de rang superior, cu rezultate înalte și prestigiu educă, ghidează, consiliază și facilitează dezvoltarea intelectuală și a carierei unei persoane considerate stagiare. Nu e cazul să ne raportăm mot-a mot la această definiție, mai degrabă ar trebui să analizăm impactul pe care l-ar avea un mentor asupra unui antrenor aflat la primii pași în activitatea sa. Situațiile cu care te întâlnești în activitatea ca antrenor sunt atât de diverse și complexe, iar pentru un antrenor aflat la început de drum poate fi copleșitor, într-o mai mică sau mai mare măsură. Teoria învățată la SFA poate fi pusă în aplicare mult mai ușor când te poți ajuta de experiența unui mentor, care să te poată consilia și în gestionarea unor situații pe care nu le-ai întâlnit la cursuri. Dar, în opinia mea, cea mai mare contribuție a mentorului ar trebui să fie la capitolul organizării și disciplinei. Toți antrenorii români sunt talentați, au idei extraordinare, însă, din păcate, există lacune la aceste capitole, organizare și disciplină. Evident, cultul muncii nu trebuie să lipsească, de acolo pleacă toate, pasiunea trebuie însoțită mereu de acest cult al muncii. Există acest lanț de trei verigi, pasiune-performanță-scop. Prin pasiune, hrănim dorința de a munci cât mai bine și eficient, cu alte cuvinte, de a fi performanți, toate acestea pentru a ajunge la scopul nostru final.

Să vedem alte câteva aspecte la care un mentor te poate ajuta:

Să accepți ideea că sunt lucruri pe care nu le știi. Sunt mereu uimit de impactul pe care îl au și cele mai mărunte acțiuni (fie el pozitiv sau negativ). Efortul conștient pe care îl depui pentru a absorbi informații de la o persoană care a trecut prin anumite experiențe este foarte important pentru obținerea eficienței.
Să faci o autoevaluare obiectivă. Oricât de mult ne-am dori, este foarte greu să ne facem o evaluare obiectivă a muncii noastre, mai ales la început de drum, când sunt prea puține repere la care să ne raportăm. O opinie avizată și cât se poate de obiectivă este absolut necesară în acest proces de autoevaluare, care nu ar trebui să lipsească din activitatea niciunui antrenor.
Să asculți. Indiferent de nivelul la care activează, un antrenor trebuie să fie un bun comunicator. Iar un bun comunicator nu trebuie să fie doar un bun orator. Da, mesajul antrenorului trebuie să fie clar și concis pentru a putea fi asimilat de jucători, atât ca grup, cît si individual. Însă, o bună comunicare presupune și foarte bune abilități de ascultare și, implicit de înțelegere a mesajului recepționat.
Să te provoci. Menținerea motivației la un nivel constant poate fi o sarcină destul de dificilă. Pentru asta avem nevoie de provocări pe care să ni le lansăm singuri, și nu este deloc ușor să identifici aceste provocări, mai ales la început de drum.
Să îți șlefuiești stilul de coaching. Scopul antrenorului este acela de a dezvolta sportivii, ca grup, dar și ca individ. Iar pentru asta, eficiența întregului proces de antrenament este esențială. Stilul de coaching poate face ca nivelul de eficiență al procesului de antrenament să fie cât mai ridicat

Bineînțeles, mentoratul nu se rezumă la câteva idei expuse într-o listă. Conexiune dintre un mentor și un ucenic este foarte importantă, la fel cum și competențele și experiența mentorului suprapuse pe nevoile ucenicului sunt importante. Iar mentoratul este cu atât mai eficient cu cât interacțiunea se produce mai des și la un nivel mai profund.

Nu aș vrea să închei fără să amintesc de eventualele consecințe ale lipsei de instruire… La fel cum Andrei, șoferul nostru, poate să producă accidente grave în cazul în care nu stăpânește bine toate detaliile legate de un condus sigur și eficient, și antrenorii care nu dau atenție fiecărui detaliu din procesul de antrenament pot produce „daune” majore pe termen mediu sau lung, accidentări sau chiar traume emoționale. Părinții care își duc copiii la o școală de fotbal, pe lângă inspectarea terenurilor de antrenament și a condițiilor oferite, ar trebui să se informeze despre antrenor. Să ne gîndim… l-am lăsa pe copilul nostru să se suie într-o mașină condusă de un șofer care conduce imprudent și agresiv? Cam așa ar trebui abordată și această discuție legată de cât de mult contează instruirea antrenorilor, mai ales la nivel de copii și juniori, unde practic, procesul de antrenament este complementar procesului de educație.

Mi-ar face o deosebită plăcere să împărtășiți, dacă este cazul, modul în care ați fost ajutați de persoane pe care le considerați mentori. Dezvoltarea noastră, atât profesională cât și personală, trebuie să fie permanentă, iar pentru asta, câteodată, avem nevoie și de sprijin din exterior.