Venirea mea ca antrenor la UTA, în această vară, reprezintă pentru mine mai mult decât o provocare profesională. Acum 13 ani, în august 2006, în ultima zi a perioadei de transferuri, am stat vreo 3 ore în fața biroului lui Iuliu Mureșan, rugându-l să mă lase să plec la UTA, singura echipă care a insistat până în ultima zi să mă transfere (avusesem mai multe oferte în acea vară, însă nici Dorinel Munteanu, nici Iuliu Mureșan nu erau de acord cu plecarea mea de la CFR Cluj). La acel moment, nu știam ce înseamnă spiritul utist, eram doar disperat să joc constant, iar Marius Lăcătuș îmi oferea această posibilitate. Până la urmă, transferul meu s-a realizat, contra unei sume de bani, și pentru mine a urmat unul dintre cele mai frumoase capitole din cariera mea de fotbalist – UTA Arad!

Tocmai de aceea, acum, ca antrenor al Bătrânei Doamne în acest sezon de Liga a doua, simt ceva extraordinar! O onoare, sunt aici și cu sufletul, însă și o mare responsabilitate! UTA nu este un club oarecare, sunt perfect conștient de asta, la fel cum sunt conștient și de faptul că suporterii arădeni, pe cât sunt de frumoși și pătimași, pe atât sunt de exigenți. Dar, cine mă cunoaște știe că îmi voi sacrifica și ultimul strop de energie ca să reușesc! Scuze… Ca să reușim! Pentru că aici, la Arad, doar împreună se poate reuși! Începând de la jucători, antrenori, conducere, maseuri, doctor, suporteri… Toată lumea, împreună!

Săptămâna ce a trecut a fost una destul de încărcată pentru mine. Pe lângă faptul că veneam după o perioadă de pregătire dificilă, cu un volum mare de lucru, și îmi doream foarte mult să debutăm cu dreptul în acest sezon, am avut și examenele de admitere la cursurile Licenței Pro. Am făcut tot posibilul să rămân concentrat pe ambele obiective – să reușesc să fiu admis la cursuri și să obținem trei puncte împotriva unei foste prim-divizionare, Dunărea Călărași. Mă bucură enorm faptul că am reușit să câștigăm acest joc, și sunt impresionat de primirea pe care ne-au făcut-o suporterii, a fost o atmosferă deosebită. Băieții au înțeles perfect că, pe lângă disciplina tactică, avem nevoie de atitudine și determinare ca să fim mai buni. Am fost. Și vom deveni mai puternici, cu fiecare etapă, mai ales când știm că avem în spate cel mai puternic sprijin: suporterii.

Pentru UTA, sezonul acesta poate reprezenta o poveste frumoasă. Dar asta depinde de mai multe aspecte, tocmai de aceea nu este cazul să ne entuziasmăm de la primul meci, chiar dacă a fost unul reușit, încununat cu o victorie meritată. Avem de parcurs un drum anevoios, avem de dat multe bătălii, avem mult de suferit într-un campionat care se anunță extrem de dur. Eu am convingerea că noi, cei din vestiar, suntem pregătiți pentru această luptă de anduranță. Nu vreau să folosesc clișee, însă e clar că avem de muncă, sunt multe lucruri de reglat, multe aspecte de îmbunătățit. Lumea vorbește de UTA după această primă etapă ca fiind una din principalele candidate la promovare, raportându-se strict la ce s-a întâmplat la meciul contra Dunării Călărași. Nu sunt de acord, avem nevoie de constanță în evoluții și în rezultate ca să ne putem înscrie în cursa pentru primele locuri. Prin urmare, fiecare săptămână va fi foarte importantă, pentru că fiecare punct se va obține cu multă sudoare.