Am promis acum ceva vreme, când am mai scris un articol care se referea la tinerii fotbaliști, că voi reveni cu acest subiect, mai precis cel care îi vizează pe părinții micilor sportivi. Am întâlnit, de când îl însoțesc pe băiatul meu la diverse competiții, părinți care dovedeau o doză mare de inconștiență, nerealizând în ce măsură comportamentul lor îi afectează în primul rând pe propriii copii. Pentru mine, este extrem de evident că, dacă vrem să sprijinim școlile de fotbal la care activează copiii noștri (altfel decât financiar, pentru că știm cu toții că dacă nu au suportul financiar al părinților, multe astfel de școli se închid) trebuie să ne educăm noi, părinții, în așa fel încât prin comportamentul nostru să putem da un reper solid copiilor.
Am conceput o scurtă listă de sfaturi în acest sens, adunate într-un mini-document grafic. Am apelat la această metodă în speranța că va ajunge la cât mai multă lume implicată în acest fenomen și poate, ușor-ușor, vom observa schimbări la acest capitol. Bineînțeles, este o abordare personală (inspirată de principiile unei școli franceze), și chiar m-aș bucura să văd cât mai multe opinii în acest sens!
P. S. Aș aprecia enorm dacă ați distribui acest articol, pentru a ajunge la cât mai mulți părinți. Am fi cu toții câștigați!
Pipeta Fotbalului 
Sunt in asentimentul celor afisate mai sus.Mai putin partea cu raspunderea.Aici nu mi se pare corect ca cineva sa greseasca pe banii nostrii si pe copiii nostri facind diverse experimente. Din ce reiese mai sus se evidentiaza faptul caci stafful tehnic si arbitrii pot gresi fara sa raspunda.Daca am inteles gresit scuze dar daca nu reveniti cu explicatii coerente sau inlocuiti porunca cu pricina.De ce spun acest lucru pentru ca la noi toata lumea poate gresi dar nu raspunde nimeni parintele ramine cu copilul facut pilaf de un antrenor nepriceput posibil cununat cu Bachuss si cu banii dati iar tehnicianul bine multam.Este valabil si la super arbitrii nostrii, motiv pentru care nu mai avem fotbal si arbitaje performante de prin 2000.Va salut.
ApreciazăApreciază
Salut, Dan. În primul rând, cele evidențiate în documentul grafic sunt doar sfaturi, nicidecum porunci! Ca să detaliem un pic chestiunile de care pomeniți, când spun că trebuie să acceptăm greșeala, mă refer în primul rând la faptul că o greșeală identificată și corectată este modul cel mai rapid de a realiza progresul micilor sportivi. Apoi, legat de antrenori, nu m-am referit la acei antrenori care, după cum bine spuneți, fac „pilaf” unii copii. Sunt destui, și eu sunt efectiv stupefiat de părinții care acceptă această situație, ba unii chiar o încurajează, sub pretextul că băiatul lor are nevoie de disciplină de fier… Nu, eu consider că antrenorii cu adevărat implicați și pasionați vor avea rezultate mai devreme sau mai târziu, dar aceste rezultate trebuie judecate după dezvoltarea individuală a copiilor, care vor aduce și acel joc de calitate, cu rezultate bune în competiții. Dar și acești antrenori sunt oameni, ca atare supuși greșelii, și poate unele decizii nu sunt cele mai inspirate. Noi, ca părinți, trebuie să îl judecăm corect, după procesul de antrenament pe care îl folosește (unul care trebuie să fie și educativ, mai ales la vârste fragede!), și să nu acceptăm derapaje de comportament de la antrenor.
Cât despre arbitri, din ce am observat eu la competițiile la care am asistat, majoritatea sunt niște adolescenți, care arbitrează, în unele cazuri, și 10-12 meciuri pe zi! Mă îndoiesc că există cazuri de arbitraje tendențioase la vârsta aceea, dar, în schimb, am văzut arbitru plângând în pauza unui meci din cauza injuriilor primite de la părinți! Unele de mahala, birjaresti de-a dreptul! Oare respectivii părinți nu conștientizează că și copiii lor aud și văd?? Și că puterea exemplului la acea vârstă este covârșitoare?
În speranța că v-am lămurit, subliniez încă o dată că acestea sunt niște sugestii, de care dumneavoastră puteți să țineți cont, sau, la fel de bine, să le ignorați. Dar mă bucură că sunteți preocupat de acest aspect. Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Intr-adevar aceste atitudini „birjaresti” nu-si au locul la nivelul juniorilor, dar treaba cu arbitrajul mi se pare oricum supraestimata si la nivelul seniorilor, toata lumea e interesata de arbitraje si eventuale jocuri de culise decat de fotbalul practicat efectiv de echipa favorita, antrenata, patronata. Nu mi se pare normal, am prieteni arbitri la „judet” si imi povestesc cum tot felul de tolomaci intra pe teren sa ii loveasca sau sunt alergati.
Nu exclud ca in lumea asta exista si lucruri necurate, dar refuz sa cred ca macar la nivel de Liga 1 si Liga 2 se mai fac blaturi ca pe vremuri cu arbitru care la final de joc isi ia bocceluta, doldora cu bani si pleaca mandru acasa in „aplauzele” tuturor, sincer. (aici nu vorbesc de pariuri, meciuri aranjate si alte mizerii din fotbal, care nu ar avea ce cauta).
ApreciazăApreciază