În fotbalul modern, analiza și atenția pentru fiecare detaliu, atât în ceea ce privește evoluția colectivă, dar și individuală, au devenit imperative pentru un antrenor care vizează succesul la cel mai înalt nivel. După cum spunea și Giuseppe Maiuri într-un articol pe http://www.youcoach.us, analiza meciului reprezintă procesul folosit pentru a examina acțiunile dintr-un meci, atât ale propriei echipe cât și a unui jucător anume. Bineînțeles, analiza următorului adversar dintr-o competiție s-a dovedit a fi punctul de plecare pentru strategia abordării meciului respectiv. Toate aceste informații sunt colectate și selectate prin mijloace de analiză a evenimentelor apărute în diferitele faze ale jocului și reprezintă unelte indispensabile pentru munca unui antrenor de top.

Scopul analizei evoluției propriei echipe este verificarea calității jocului, în relație cu structura antrenamentelor din săptămâna precedentă, precum și cu respectarea principiilor de joc stabilite. Situațiile de joc, principiile și subprincipiile modelului de joc vor fi analizate, împreună cu performanțele individuale ale jucătorilor.

În ceea ce privește analiza următorului adversar, intenția este de a colecta cât mai multe informații despre adversar, informații specifice asupra particularităților jocului echipei respective, punctele forte și vulnerabilitățile pe toate momentele jocului. Echipele de top au departamente întregi care se ocupă de un astfel de scouting, însă și antrenorii români au devenit din ce în ce mai preocupați de acest aspect.

Scoutingul adversarului constă în trei etape:

• Observarea – se vor vizualiza meciuri recente ale echipei respective, pentru a obține informații detaliate asupra comportamentului individual și colectiv al jucătorilor;
• Conceperea raportului – informațiile colectate sunt sintetizate într-un raport scris, de asemenea se va face un rezumat video care să cuprindă cele mai importante și elocvente imagini despre abordarea momentelor jocului a echipei analizate;
• Aplicarea – folosirea tuturor acestor informații pentru stabilirea strategiei și planificarea unor eventuale contramăsuri. Este important să informăm propriii jucători despre adversar printr-o ședință video în care să prezentăm rezumatul analizei, de preferat cu cel puțin o zi înaintea meciului , însă e esențial ca rezumatul să fie cât mai scurt (maxim 10 minute) pentru a nu pierde receptivitatea jucătorilor pe parcursul ședinței video.

Această analiză a adversarului poate fi de două feluri:

1. Analiză cantitativă – o analiză statistică, ce nu explică, insă, de ce apar anumite situații de joc. Echipele de top beneficiază de colaborări cu firme de monitorizare, care furnizează după meciuri atât rapoarte tehnico-tactice, cât și rapoarte fitness.
2. Analiză calitativă – analiză tehnico-tactică, ce detaliază abordarea tuturor momentelor jocului.

Cred că ar fi util pentru toți cei interesați să detaliem o astfel de analiză calitativă.

Exemplu de analiză calitativă:

SISTEM DE JOC:

• analiza sistemului de joc al adversarului, precum și a variațiilor lui în timpul jocului

COMPORTAMENTUL GENERAL AL ECHIPEI:

• factorul fizic: rezistența și intensitatea
• factorul tehnic: execuția corectă a acțiunilor tehnice fundamentale
• factorul tactic: execuția corectă a mișcărilor fundamentale individuale și colective
• factorul psihologic: spiritul colectiv, atenția. concentrarea, competitivitatea, gestionarea momentelor de presiune.

FAZA DE POSESIE:

• Cosiderații generale: au vreun jucător de referință pe faza de participare colectivă a jocului, sau nu? tendința este de a juca vertical, sau de a duce acțiunile către flanc? sau alternează? în ce zone încearcă să facă superioritate? care este mișcarea jucătorilor fără minge?
• Posesia în propria treime: cum începe portarul acțiunile, cu pas scurt, sau minge jucată pe atacanți? are portarul joc bun de picior? au jucător în linia defensivă capabil să aducă superioritate în linia mediană? au mijlocaș playmaker care ia mingile de la fundași? care este mișcarea mijlocașilor și atacanților în momentul în care mingea este în propria treime?
• Posesia în treimea neutră: cum se dispun mijlocașii? cu ce scop? au atacant care coboară? care este mișcarea mijlocașilor de bandă?
• Posesia în treimea adversă: cine finalizează acțiunile? care atacant face demarcarea în profunzime?care atacant atacă prima bară la centrări? ce jucător este periculos la dueluri 1 vs 1?

FAZA DE NON-POSESIE:

• Considerații generale: toți jucătorii participă la această fază? linia defensivă stă sus? joacă la offside? au o atitudine agresivă? care este momentul în care declanșează presiunea? în ce zonă încearcă să recupereze mai des?
• Non-posesia în treimea proprie: au jucători rapizi sau lenți? marcajul este strâns sau larg? cum se poziționează? cum se apără la careu? cum se comportă la atacurile pe zonă centrală? dar la cele pe zone laterale? au jucători deficitari la 1 vs 1?
• Non-posesia în treimea neutră: unde lasă adversarii să paseze și unde îi atacă? cum funcționează dublajul mijlocașilor? ies la intercepție?
• Non-posesia în treimea adversă: atacanții participă activ la recuperare? fac presiune pe playmaker? dar pe fundașii centrali?

TRANZIȚIA POZITIVĂ:

• cum reacționează după câștigarea mingii a doua? care este atitudinea lor pe acest moment? au jucători rapizi, capabili să fie periculoși pe tranziția pozitivă? tendința este de a declanșa contraatacul sau de a „așeza” jocul?

TRANZIȚIA NEGATIVĂ:

• au echilibru defensiv pe astfel de momente? e mai bine să declanșăm contraatacul sau să atacăm pozițional? au jucători care fac fault tehnic (este foarte important, putem să vulnerabilizăm un astfel de jucător, mai ales dacă primește cartonaș galben repede)? cum reacționează jucătorii, care este atitudinea lor?

MOMENTELE STATICE:

• Tipuri de momente statice: repunere de la 6 metri, repunere de la margine, lovituri libere din zonă centrală (treimea neutră și cea adversă), lovituri libere din zonă laterală treimea neutră și cea adversă), cornere, lovituri de pedeapsă. Analiza se va face atât pentru momentele statice de atac, cât și pentru cele de apărare.
• Sistem și dispunere: marcaj zonal, om la om, sau mixt? cine marchează pe cine? cine atacă, în ce zonă? câți jucători atacă zona careului? cine asigură echilibrul defensiv?

Bineînțeles, modelul pe care l-am detaliat mai sus poate fi modifcat în funcție de viziunea fiecărui antrenor, iar raportul poate fi complex sau nu. Important este să fie util și eficient. Nu trebuie să omitem faptul că o asemenea analiză, făcută într-un mod profesionist, odată prezentată echipei conferă credibilitate antrenorului în fața jucătorilor. De asemenea, e indicat ca la o astfel de ședință antrenorul să încurajeze dialogul cu jucătorii, implicându-i astfel, într-o anumită măsură, în planurile de pregătire a jocului, aspect care îi va responsabiliza și mai mult.

Metodele și tehnicile analizei video în fotbal sunt numeroase, ceea ce este esențial este ca informațiile care ajung la jucători să fie cele mai potrivite pentru îmbunătățirea atât a randamentului individual cât și a celui colectiv. Analiza video este doar una din multele componente „din spatele cortinei”, și, chiar dacă nu ne permitem în stafful nostru un analist video, trebuie să conștientizăm că informațiile provenite în urma studiului video sunt esențiale pentru succesul în competiție.