Astăzi o să scriu câteva rânduri despre Diego. Nu este vorba despre imensul Diego Armando Maradona, ci de un alt colos al fotbalului mondial, Diego Forlan. Watson, despre care vă relatam în episodul anterior că este directorul sportiv al clubului, mi-a adus la cunoștință cu o lună în urmă că s-ar putea să-l avem printre noi în acest sezon pe Diego. La momentul acela erau încă în negocieri. Și până la urma s-au înțeles și am devenit coleg cu jucătorul care în cariera lui a jucat printre altele pentru Manchester United, Villareal, Atletico Madrid și Inter Milano. Echipe uriașe, cărora doar când le auzi numele te trec fiorii.

Primul contact a fost în cantonamentul din Dubai. Am coborât în restaurant să beau o cafea într-o după-amiază şi el era deja înăuntru. M-am dus înspre masa lui să-l salut. Când m-am apropiat, s-a ridicat politicos și ne-am strâns mâna. I-am urat bun-venit (de parca el era Goian si eu Forlan), am stat de vorbă cam 5 minute, timp în care a rămas în picioare chiar dacă eu am insistat să se așeze. Era și foarte obosit după un drum foarte lung Uruguay – Dubai, plus diferența de fus orar. Dacă nu-l cunoști și stai de vorbă cu el, cu siguranță nu-ți vei da seama că este persoană publică. Un om care vorbește cu toată lumea ca și când i-ar cunoaște pe toți de o viață. M-au surprins foarte mult modestia si simplitatea  lui.

Însă modestia și simplitatea se schimbă în momentul în care intră pe teren  (din punct de vedere fotbalistic, bineînțeles). Este o plăcere să-l vezi pe teren antrenându-se. Cum mângâie mingea, ce execuții curate are, ce demarcări în spatele fundașilor, cu ce ușurință schimbă direcția și viteza de joc… Țin minte că într-o zi am exersat fazele fixe. Diego executa cornerele de pe partea dreaptă. Eu trebuia să atac pe zona centrală, un coechipier îmi bloca omul de marcaj și rămâneam singur. A bătut Diego cinci cornere la rând, toate între linia de șase metri și punctul cu var. Centrările aveau forța și precizia unui mecanism elvetian. Perfecte. Atunci m-am convins… E imens, Diego. Plus că este un factor mobilizator pentru echipă. Să-l ai coechipier pe Diego Forlan iti dă un moral în plus la fiecare antrenament. Chiar dacă a ajuns la vârsta de 37 de ani, nu-şi arată anii. Poate din punct de vedere fizic nu mai este la nivelul la care era când juca la Manchester sau Inter, dar acum are în plus experiența de partea sa. Si ce experiență… Dacă ne gândim la antrenorii pe care i-a avut de-a lungul carierei sau la jucătorii magnifici alături de care a jucat, ne dăm seama cu adevărat ce experiență fotbalistică are acest jucător. Este cu siguranță cel mai bun fotbalist pe care l-am avut coleg în cariera mea de până acum! Cât de plăcut este să îl ai coechipier… Cât de plăcut este să stai la masa cu el și să îți povestească de Manchester United, de Sir Alex Ferguson, Cristiano Ronaldo, Paul Scholes, David Beckam … Și multi alții. Nume gigantice ale fotbalului. Şi totuși, în momentul în care fanii îl abordează pentru poze sau autografe, acceptă cu zâmbetul pe buze de fiecare dată. Nu este ușor să îți menții calmul și răbdarea atâția ani în fața admiratorilor. Eu cred că a dat milioane de autografe la viața lui, însă el se comportă de fiecare dată la fel. Asta dă dovadă de respect și educație. Respect si educație, adăugăm foarte mult talent, multă muncă și rezultă un fotbalist fabulos, Diego Forlan.

 

Am realizat și un scurt interviu cu Diego în care acesta răspunde la câteva întrebări inedite.

Care este cel mai frumos  moment din cariera ta de până acum?

– Am trăit multe momente frumoase de-a lungul carierei. Aș enumera trei dintre ele: participarea la Cupa Mondială în 2010, campion la Copa America cu echipa națională în 2011 și câștigarea Europa League cu Atletico Madrid în 2010 (în finala, Diego a marcat ambele goluri ale lui Atletico împotriva lui Fulham, scor 2-1) .

Ce antrenor a contribuit cel mai mult la ascensiunea ta dintre toți pe care i-ai avut?

– Tatăl meu a jucat fotbal la nivel înalt și apoi a devenit antrenor. El este cel care a contribuit foarte mult la succesul meu ca jucător. Chiar și acum, învăț multe de la el.

Cel mai valoros jucător pe care l-ai avut coleg?

– Paul Scholes, este o legendă a fotbalului pentru mine.

La ce echipă ai trăit cele mai frumoase momente ca fotbalist?

– La Manchester United am avut momente frumoase, am câștigat trofee, însă la Atletico am trăit momente minunate din multe puncte de vedere.

Cel mai important moment din cariera ta?

Când am semnat cu United .

Dar cea mai mare dezamagire?

– Ratarea calificării la Campionatul Mondial din Germania, în 2006.

Ai marcat sute de goluri. Ți-a rămas vreunul în minte ca fiind mai special?

– Îmi vin în minte acum  vreo zece goluri frumoase. Dar cel mai frumos și totodată important a fost în finala mică jucată împotriva Germaniei la Campionatul Mondial din 2010, gol care a fost desemnat de specialiști drept cel mai frumos de la acel turneu final.

Știu că scrii pentru un ziar din Emirate. Te-ar tenta o carieră în televiziune după ce renunți la fotbal?

– Cu siguranță, după ce îmi voi încheia cariera de jucător, voi rămâne în fotbal. Iubesc acest sport enorm de mult și voi rămâne în fenomen. Fie că o voi face ca antrenor, conducător sau analist sportiv la vreo televiziune de profil.

Caracterizează-te în 3 cuvinte.

– Profesionist, vesel, familist!