Din fericire (sau din păcate!) există foarte multe persoane care consideră meseria de antrenor de fotbal ca fiind o bagatelă. Vorba aceea – toată lumea se pricepe la fotbal și la politică. Și cum politician e mai greu să ajungi (sunt apolitic, deci nu vom deschide subiectul 🙂 ), foarte mulți profită de oportunitățile ivite de a deveni antrenor de fotbal, chiar dacă nu au absolut niciun fel de studiu de specialitate. Păi juniorii din sat nu au nevoie de un antrenor?? Lasă că Gigel vede o grămadă de meciuri la televizor, îi poate antrena el! Și la școala aia de fotbal oare pe cine au pus antrenori? Aaa…Ionel cu Fănel, nu au jucat și ei fotbal la campionatul județean? Păi Ionel era cel mai tare din regiune la degajări de la 6 metri! Și Fănel era renumit, nu a luat în toată cariera lui vreun cartonaș galben…doar roșu direct!
Exemple sunt nenumărate… Antrenori fără o minimă pregătire, care, spre surprinderea mea, nici măcar nu au intenția să se școlească! Făcând o analogie, e ca și cum cineva se suie la volan fără să aibă permis de conducere…doar el știe să conducă foarte bine! Responsabilitatea e imensă, mai ales când vorbim despre copii și juniori. Părinții investesc foarte mult în această activitate a copiilor, colaterală și complementară școlii, iar epoca în care trăim face ca accesul la informație să permită părinților să judece munca antrenorului. Curios este că o fac, de multe ori destul de pertinent, însă evită să comunice cu antrenorul. Motivele le cunosc doar ei…
Este perfect adevărat, procesul instruirii până la stadiul de a deveni antrenor cu acte în regulă este lung și foarte dificil…mult de învățat, mulți bani de investit, mult prea mulți raportat la ce se câștigă în meseria asta. Am să vă dau exemplul meu personal. Eu, care pe parcursul carierei mele de fotbalist nu mă gândisem niciodată că aș putea fi atras atât de mult de această meserie, am fost forțat să-mi reevaluez posibilitățile, după accidentarea din 2008. Am început în 2010 licența B UEFA (unde am fost acceptat direct datorită background-ului de fotbalist), licență care s-a întins pe parcursul a 2 ani, examenul de absolvire fiind în iunie 2012. Cu licența B ai voie să antrenezi copii și juniori (până la republicani) și să fii antrenor secund la liga a treia și a doua. Din această cauză am figurat ca secund la Tărlungeni, chiar și la Clinceni o perioadă, până am absolvit licența A UEFA. Pentru mine era o adevărată cursă contra cronometru, lumea începuse să îmi aprecieze munca, veniseră și rezultatele, însă lipsa acestei licențe mi-a „omorât” încă din fașă niște oportunități extraordinare pentru momentele respective. Dar mereu am considerat că toate se întâmplă cu un rost în viața asta, și am mers înainte, cu entuziasm și optimism.
Am fost nevoit să aștept până în octombrie 2014 ca să încep cursurile licenței A UEFA. Din iunie 2012, de când absolvisem B-ul, până în octombrie 2014, nu s-au organizat cursuri pentru A… Dar așteptarea a meritat. Cursurile pentru licența A au fost, cel puțin pentru mine, unele extrem de utile și vă spun cu mâna pe inimă că am aflat foarte multe detalii despre această meserie frumoasă, dar extrem de grea. Credeam că știu multe despre fotbal și antrenorat, dar m-am convins că nu e așa… Și ce e frumos la meseria asta e că nu poți învăța după șabloane. Dacă ești dispus să te autodezvolți, trebuie să studiezi… Să vezi meciuri, să citești cărți, articole, chiar interviuri cu marii antrenori. Nu e ușor să îți formezi o filozofie proprie asupra jocului de fotbal, e și mai greu să îți stabilești niște principii după care să antrenezi această filozofie! Iar partea metodică se dovedește pentru mulți o adevărată piatră de moară. Fără planificare și logică, procesul de antrenament nu are cum să fie eficient.
La momentul ăsta, pentru mine mai rămâne doar cursul licenței Pro. În decembrie anul trecut am absolvit A-ul, iar acum aștept cu nerăbdare acest curs Pro, ultimul. Ar trebui să înceapă în februarie-martie. Sunt extrem de nerăbdător să îl fac și pe acesta, mai ales că au trecut atâția ani de când mă școlesc în această meserie! 6 ani…la care se mai adaugă încă cel puțin un an, atât cât ar dura Pro-ul. Mult, puțin?? Chiar stăteam și mă gândeam într-o zi, dacă aș fi fost sănătos și aș fi jucat până la 35-36 de ani, la ce vârstă aș fi luat această licență Pro, atât de prețioasă pentru că îți dă voie să antrenezi echipe de top? Aș mai fi avut atâta răbdare și perseverență cum am acum? Dar poate nimic nu e întâmplător…
Legat de partea financiară a acestui parcurs de a te școli ca antrenor…Hmmm, chiar nu am făcut o socoteală, însă cu siguranță nu e floare la ureche. Multe drumuri la București, nopți dormite pe acolo, asta pe lângă taxele aferente cursurilor (afișate pe site-ul școlii federale de antrenori). Iar licența Pro presupune un efort mare din acest punct de vedere. Să vedem dacă va și merita pentru mine, mai ales că încep să număr antrenorii absolvenți de Pro care stau pe bară și mă invadează gânduri negre…
Ca o concluzie, dragi prieteni… Nu e ușor să ajungi antrenor cu acte în regulă! Ținând cont și de instabilitatea pe care o presupune această meserie, mai ales la echipele de seniori, a fi antrenor în fotbalul din România înseamnă, de multe ori, sacrificii foarte mari în planul personal, compensate într-o foarte mică măsură de partea profesională sau materială. Iar în sectorul juvenil, instruirea antrenorilor ar trebui să fie prioritară pentru toate școlile de fotbal. Pentru că fotbalul nu e politică!
Pipeta Fotbalului 
va salut dar sa ajungi scouter la o echipa de fotbal ce conditii trebuie sa indeplinesti ??
ApreciazăApreciază
Salut! Am si eu o intrebare la tine : Daca nu sunt un fost fotbalist,daca nu am terminat nici un liceu sportiv sau facultate de sport, am vreo sansa sa ma inscriu la scoala de antrenori?
Motivul pt care vreau sa devin antrenor de fotbal este unul singur : Pasiunea! Pasiunea pt fotbal!
As vrea sa stiu care sunt practic pasii pt a incepe sa devii antrenor de fotbal.
ApreciazăApreciază
Salut.
Pașii, teoretic, sunt simpli, practic nu e chiar așa, pentru că, pe măsură ce treci acești pași, dai de examene destul de dificile. Licența C UEFA se organizează la nivel de AJF, în timp ce licențele B, A și Pro sunt organizate de către Școala Federală de Antrenori din cadrul FRF. Recomandarea mea este sa contactezi Scoala Federală de Antrenori, pentru o îndrumare cât mai corectă privind pașii pe care îi ai de parcurs. Mult succes!
ApreciazăApreciază
Interesant articol cu multe adevaruri ! eu am antrenat la copii si juniori de la cel mai jos nivel unde .. singurul beneficiu era bucuria de a vedea copii ca invata si evolueaza de la antrenament la antrenament.. cu 0 benefici materiale pana la nivel de academie unde munca ta este raspaltita si financiar.Fotbalul juvenil are cateva mari bube…
1. Ori cine poate sa pregateasca copii indiferent de pregatirea lui..fie club privat fie club de stat
2.Cluburile private nu au un sef de centru real(in mod normal ar trebuie ca TOATE cluburile de fotbal sa aibe angajat un sef de centru cel putin licenta A!!
3.Nimeni nu monitorizeaza activitatea acestor cluburi, si cand spun activitate ma refer de la: metodica de predarae a fotbalului pana la modul in care sunt angajati si platiti cei care fac parte din aceste grupui.
4. Antrenorii ,,de ocazie” nu au metodica de predare, nu cunosc evolutia sportivului, nu cunosc psihologia sportivului.
Un copil care incepe prost fotbalul la nivel de intiere si exercitiile sunt alese gresit, golurile acumulate in 8 luni ,1 an , vor fi foarte greu de umuplt ,iar pentru a umple golurile dureaza ani.. tinand cont ca acel copil trebuie sa tina pasul si cu pregatirea actuala a varstei lui!
ApreciazăApreciază
Salut!
Eu sunt licentiat in educatie fizica si sport. Imi poti spune, te rog, care ar fi pasii pentru a obtine carnetul de antrenor ( licenta C- categoria V).
Am citit pe site-ul frf ca federatia asigura doar carnetul de instructor.
Ar mai fi o solutie sa urmez un master in performanta sportiva la aceeasi facultate.
Alte variante mai sunt?
Multunesc anticipat. O zi buna!
ApreciazăApreciază
Salut.
Din ce știu eu, dacă ai terminat facultatea de sport cu specializarea fotbal, obtii carnetul de antrenor si se face o echivalare cu licența B. Îți recomand să te interesezi telefonic la școala de antrenori, sau la facultatea pe care ai terminat-o. Succes!
ApreciazăApreciază
Având în vedere urmatorul paragraf din articol : „Făcând o analogie, e ca și cum cineva se suie la volan fără să aibă permis de conducere…doar el știe să conducă foarte bine! Responsabilitatea e imensă, mai ales când vorbim despre copii și juniori. Părinții investesc foarte mult în această activitate a copiilor, colaterală și complementară școlii, iar epoca în care trăim face ca accesul la informație să permită părinților să judece munca antrenorului. Curios este că o fac, de multe ori destul de pertinent, însă evită să comunice cu antrenorul. Motivele le cunosc doar ei…”. La modul cum ai expus lucrurile se pare ca faci o analogie si între părinti si investitori ai unor cluburi. Prin urmare am 3 întrebări: Cât timp ai antrenat la copii si juniori? In perioada in care ai antrenat la copii si juniori permiteai părintilor să „judece pertinent’ munca ta din punct de vedere tehnico-tactic (părintii asta fac în primul rând)? Până în ce punct îl lasi pe investitorul de la seniori să „judece pertinent” munca ta?
ApreciazăApreciază
Incep prin a-mi cere scuze ca raspund atat de tarziu comentariului tau, un comentariu in care observ o nota de rautate, si nu inteleg de ce. Deci, domnule Ilie Dragan, sa-ti raspund la intrebari, fara a intra intr-o polemica inutila: nu, nu am antrenat la copii si juniori, pentru ca nu mi-am dorit! Nu este cazul sa intru in detalii, insa am refuzat multe oferte, inclusiv de la una din cele mai mari academii din Romania. In schimb, pot afirma cu tarie ca sunt la curent cu absolut tot ce se intampla la nivel de copii si juniori in Romania, tinand cont de faptul ca am foarte multi fosti colegi care antreneaza la acest nivel, iar baiatul meu practica fotbalul de vreo 5 ani si m-am confruntat cu foarte multe detalii suparatoare, asta ca sa folosesc un termen bland! Si nu, nu fac o analogie intre parinti si investitori, pentru simplul motiv ca, la majoritatea cluburilor de copii si juniori din Romania (cu mici exceptii) parintii sunt investitorii!! Ei sustin activitatea cluburilor respective, incepand cu taxa lunara, suportarea costurilor de competitie, echipament, chiar si ale celor adiacente. In momentul in care accepti acest compromis ca si club, trebuie sa-ti asumi si aceasta „tragere la raspundere” din partea parintilor, pentru ca, nu-i asa!?, trebuie sa stie si ei pe ce isi cheltuiesc banii. Rar vezi un antrenor la copii si juniori care sa prezinte si sa argumenteze un plan de pregatire, fie el si unul de dezvoltare, pentru simplul motiv ca, din pacate, de cele mai multe ori primeaza rezultatul imediat, nu dezvoltarea individuala a sportivilor. Ceea ce duce tot fenomenul catre o adevarata gaura neagra…
Sper ca te-ai lamurit. Legat de ironia din comentariul tau, nu ma pronunt, dar m-as bucura ca discutiile care se nasc aici sa fie constructive, nu distructive. Eu nu incerc decat sa subliniez niste probleme pe care le-am observat, solutiile trebuie sa le gaseasca altii, care sunt factor de decizie. In rest, mult succes!
ApreciazăApreciază
[…] Antrenor de fotbal în RomâniaÎn „Fotbal Champions League” […]
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru articol si mult succes in continuare!
ApreciazăApreciază
Spune-mi te rog daca stii,eu daca nu am fost niciodata legitimat la vreun club de fotbal dar am liceul sportiv terminat si diploma de instructor sportiv pot sa dau pentru admitere licentele A si B sau trebuie neaparat sa fiu fost/actual jucator de fotbal ? Multumesc!
ApreciazăApreciază
Trebuie să ai carnet de antrenor, apoi licența C, după care, B, A și Pro. Pentru fiecare licență trebuie să îndeplinești niște condiții pentru a fi admis, condiții pe care le găsești pe site-ul şcolii federale de antrenori.
ApreciazăApreciază
Bafta cu licenta Pro si sa va vedem cat mai repede la o echipa buna de Liga 1! Din pacate in Romania antrenorii sunt schimbati la foc automat, iar de multe ori licenta detinuta nu conteaza, pentru ca vorba aia, „romanu’ e inventiv”, facem un artificiu, mai un director sportiv, mai un masseur si „Fanel” devine brusc antrenor, din pacate…
ApreciazăApreciază
Mult succes! Dacă ceea ce scrii pe blog îți reprezintă cu adevărat personalitatea, si cred ca așa e, esti un om de calitate, pe care noi spectatorii si cei mai , mici’ in fotbal, trebuie sa-l luam drept model.. Cred ca fotbalul românesc are nevoie de astfel de oameni.. Citesc blogul cu plăcere si încă o data îți doresc sa ai o cariera de succes!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Blogul se vrea a fi unul de opinie, absolut necenzurat, unde să scrie oameni din fotbal pentru toți iubitorii fotbalului, implicați sau nu în fenomen. Nu știu dacă pot fi luat drept model, dar am convingerea că respectul reprezintă totul, atât în fotbal cât și în viață. Când respecți fotbalul, te va răsplăti pe măsură.
ApreciazăApreciază