Imaginați-vă următorul scenariu: un muribund, inconștient, este ținut în viață de un aparat-minune într-o cameră insalubră în care, într-un colț, un grup de indivizi dubioși își freacă mâinile, unele încătușate, după ce au reușit să își însușească mare parte din averea personajului nostru țintuit pe patul morții, în timp ce la căpătâiul său, doi oameni, cu fețele ascunse după niște măști cinice de medici salvatori, se ceartă aprig pe aparatul care bagă viață în venele din ce în ce mai subțiri ale sărmanul care zace… Pe aparat scrie sus, în colțul din dreapta, cu litere de-o șchioapă: RDS&RCS, iar pe fereastra camerei se întrezărește un spectator care, cu o mină mai degrabă dezgustată, asistă pasiv la scena de dincolo de sticlă.

Ați ghicit: muribundul este întruchiparea fotbalului românesc… Cel care a asistat neputincios la pierderea majorității simbolurilor sale, fapt care i-a îndepărtat singura sa avere: suporterii. Rând pe rând, Universitatea Craiova, FC Argeș, UTA, Poli Timișoara, Sportul Studențesc, Inter Sibiu, FC Bihor, Oțelul Galați, fără o ordine anume, au dispărut, din varii motive, de pe pieptul altădată mândru al celui care zace, pămăntiu, în anticamera morții. Urmează Petrolul, U Cluj, Rapid, Farul…şi încă mai câte??? Dricul mortuar se plimbă, dintr-un capăt în altul al țării, îmbogățind răbojul disparițiilor…

Testamentul se așterne greu, stiloul parcă nu vrea să zgârie hârtia. Ce se va întâmpla când aparatul va termina „injecțiile cu viață”? Ce va rămâne în urmă, pentru copiii noștri, cei care se visează ca fiind următorii Messi, Cristiano Ronaldo, Griezmann, nicidecum Torje, Stancu sau Keseru? Va rămâne istoria, e adevărat, cea cu care ne mândrim și acum, cea care ne-a scos în stradă și a unit generații. Dar prezentul? Ce zestre oferă prezentul?? Spuneți-mi voi, pentru că eu nu văd… Probabil ochii-mi sunt încețoșați de suferință…

Nu cânt prohodul. Chiar nu! Dar stau și mă gândesc că pentru a salva pe cineva de la moarte, în mod normal, sunt chemați o grămadă de doctori, paramedici, specialiști, profesioniști, dotați cu aparatură performantă, toți acționând unitar, pentru același scop: salvarea pacientului. De adrenalina unei astfel de scene avem nevoie la acest moment! Chiar și acel spectator pasiv, din spatele geamului, dacă ar vedea o astfel de acțiune, ar da o mână de ajutor, s-ar implica activ, chiar și dacă acel ajutor ar consta doar în sprijin moral!

Lăsând la o parte toate metaforele, cam de asta are nevoie fotbalul românesc la ora actuală: de oameni capabili, competenți, integri, care să acționeze pentru un scop comun: resuscitarea fenomenului. Asta pentru ca acel testament să nu devină realitate în viitorul foarte apropiat. Oare se poate???